"pentru cei care iau viata in serios lumea-i facuta sa fie o poezie"
sâmbătă, 10 septembrie 2011
Doamne Iisuse
(cadranul solar)
Doamne
între niciodată şi întotdeauna
cărarea lunii
uneori
zilele fluviului şi apa mării
mii de izvoare şi ploi
curgeri surori
în lumina Învierii
îngerul a strigat
în pragul mileniului
aici e altarul
Tympului
din cadranul solar
când gândurile veneau rare ca picăturile de ploaie de vară
după ce ploaia s-a oprit şi cele mai norocoase au prelins pe câte o frunză mare
aveam şi eu vreme să mă recunosc în câte un gând şi să-l aşez într-un rând
pe prima treaptă de pe plaja sufletului
Iisuse
Constanţa, 21-22 august, 2011
miercuri, 17 august 2011
toamna, ca şi ploile, vine de la histria
(ziduri surpate - de George Paşa şi Ioan-Mircea Popovici
graţiile s-au desprins de muze
dansând printre trestii
în ochiuri de apă
valuri trec pe dinăuntru
deasupra un peşte îşi caută aripile
încep să-mi aduc aminte de unde vin
starea aceasta şi sarea mării
vin să dea gust gestului necuprins
întind braţele spre soarele arzător
în poarta mare şi pietrele au glas
istoria se-ntoarce în clipa de-acum
mă aşez gânditor
şopârlă cuminte pe trepte
liniştea se strecoară printre buruieni
urcă pe frunze de măslin sălbatic
la ieşire
histrioţii petrec zilele cetăţii
pe margine
două histrioane şi-un câine
despre firul de iarbă
starea mea de ape
nu poate spune mai mult
graţiile s-au desprins de muze
dansând printre trestii
în ochiuri de apă
*
12:21
din haina lui unu
un azi dintr-un ieri
cu amânări şi tăceri
şi-un mâine
cu-o taină din carte
între ele
proorocirea luminii
aici
la tomis
toamna, ca şi ploile,
vine de la histria
iedera a împăienjenit
ziduri surpate
ferestre deşelate de lumină
la casa de pe plajă
sub arcade
o laviţă de răchită
şi ea
iluzia despletită
dă-mi, domnule, un leu
eu ştiu să-l beu
cu sorbituri mici
de nectar
şi de n-ai mărunt
găsim rest
o lecţie de acrobaţie
într-o beţie
*
ia din dunga albastră un punct
vezi ce şi cum
în punctul de foc
ţipătul pescăruşului
într-un nod
oul-acord
din tainele verii
acum e-n acelaşi atunci
nodurile se-ntâlnesc pe scară
amurgul îşi aşterne răsăritul
pe stradela vântului
doar urmele gândului
dintr-un cerc de apă
*
poate mâine
când este ziua noastră norocoasă
dăm o săgeată
spre nori
şi-o să plouă iar
arşiţa se va mai potoli
după ce iedera a împăienjenit zidurile
au venit ploile
să şteargă urmele verii
stai puţin
nu te arunca-n bătaia vântului
noi nu ne rupem după fărâmituri de adevăr
adevărul este acolo unde
pe scara dublă
ajungi la crenelurile turnului
de unde se vede
totul deodată
în fiecare picătură de rouă-i un mărgăritar
şi-un sistem solar
rod de toamnă
sub ramurile gutuiului
floarea roşie
Satul Morii, (Puchenii Mari), 14.08.11; 13:09:10
cu ecou din
Constaţa, 16.08.11; 17:34:01
Postat, 17.08.11; 12:21:01

sâmbătă, 13 august 2011
calea laptelui a dat în foc
(fumând bemoli răsuciţi în frunze de mac sălbatec)
noaptea de înviere
mi-a ajuns
cât a avut fitil
nodul târziului
arzând prea devreme
calea laptelui
a dat in foc
peste tot
când s-a stins candela
au tăiat-o de acasă
neluând nimic
decât
un briceag
şi-un jambon
te-ai uitat în balon
i-ai văzut
fugiţi sub partitură
călare pe diezi
fumând bemoli răsuciţi în frunze de mac sălbatec
vocaţia iubirii risipite
în şah cu hazardul
ţărmul cu ploile lui
fredonează-n neştire
în urma lor
strǎzile pe care nu le ştiam
aşteaptă de-acum
întrupate-n iluzii
un pic de respect
şi mai atenţi la semnal
pe calea ferată
oricând poţi găsi
un vagon tras de cal
zburând
într-un vis
cu aritmii albastre
Constanţa, 9 august, 2011
în noapte
(ultima dimineaţă de julie)
acum pot să zic
nu mai e vreme
să stau să aştept
un minut mai deştept
mi-am adus aminte
că azi e ultima dimineaţă de julie
mai întâi am zâmbit
apoi am vorbit
şi ţi-am spus
fragmente din ce-mi aduceam aminte
de la părintele isihie
(să fim izbăviţi noi de tot necazul
mânia primejdia şi nevoia)
ca să-mi acopăr întregul (peisaj)
ca sculptorul orb printre cuvinte
m-am agăţat de un vers
şi-am zburat în lumină
căutarea hrănită din cântec
iar cântecul
în pântecul chitului
(în)semnele rugăciunii
înflăcărând tăciunii
din memoria paşilor desculţi
încălţaţi trecem prin viaţă
naturi solare suntem
osândite să trăiască
în noapte
vântul aduce cu el
marginea Infinitului
doi orbi şi un mut
se vindecă-n capernaum
azi
Constanţa, 31 julie, 2011
(la farul genovez)
nu mai e vreme
să stau să aştept
un minut mai deştept
mi-am adus aminte
că azi e ultima dimineaţă de julie
mai întâi am zâmbit
apoi am vorbit
şi ţi-am spus
fragmente din ce-mi aduceam aminte
de la părintele isihie
(să fim izbăviţi noi de tot necazul
mânia primejdia şi nevoia)
ca să-mi acopăr întregul (peisaj)
ca sculptorul orb printre cuvinte
m-am agăţat de un vers
şi-am zburat în lumină
căutarea hrănită din cântec
iar cântecul
în pântecul chitului
(în)semnele rugăciunii
înflăcărând tăciunii
din memoria paşilor desculţi
încălţaţi trecem prin viaţă
naturi solare suntem
osândite să trăiască
în noapte
vântul aduce cu el
marginea Infinitului
doi orbi şi un mut
se vindecă-n capernaum
azi
Constanţa, 31 julie, 2011
(la farul genovez)
rostogolire – cuvântul autorului
(urma rostogolirii – în loc de înveliş)
cu trena ei lungă
povestea trece
prin celebra luncă a calului
peştele ciupeşte din cornul de lună
şi luna rămâne întreagă
atunci a mai luat din ea două ciupituri
şi-a făcut cu ele
o lună şi-un cer nou
(răsar şi apun cuvinte
înveşmântate în înţelesuri noi
doar martorii sosirii mele la marginea Infinitului
ştiu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini)
povestea şi-a găsit plaja
pe care şi-a zidit casa
în care
poeţii-drumeţii
petrec prietenii în aşteptarea răsăritului
pescăruşii au învăţat să zboare
acum învaţă să cânte între necuvântătoare
Constanţa, 25 julie, 2011
(de ziua zarului şi-a darului)
marți, 12 iulie 2011
e tare bine când
(învaţă să cânte)
gândul serii
răneşte insular
cel dintâi răsărit
cu trena ei lungă
povestea trece
prin celebra luncă a calului cu corn de lună
plimbându-şi arătătorul dreptei
pe buza paharului
răsar şi apun cuvinte
înveşmântate în înţelesuri noi
pescăruşii au învăţat să zboare
acum învaţă să cânte între necuvântătoare
martorii sosirii mele la marginea Infinitului
ştiu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini
niciodată şi întotdeauna s-au întâlnit pentru că aşa le-a fost hărăzit
să nu aibă început şi nici sfârşit
poveştile-şi caută plaja
pe care să-şi zidească împreună casa
coaja chipului
oprită pe frunza din sămânţa arhetipului
incălecând cuvântul
babordul şi tribordul
ies împreună
cu o singură vâslă
şi-o pânză
e tare bine când inchisul şi deschisul găsesc
Constanţa, 12 julie, 2011
gândul serii
răneşte insular
cel dintâi răsărit
cu trena ei lungă
povestea trece
prin celebra luncă a calului cu corn de lună
plimbându-şi arătătorul dreptei
pe buza paharului
răsar şi apun cuvinte
înveşmântate în înţelesuri noi
pescăruşii au învăţat să zboare
acum învaţă să cânte între necuvântătoare
martorii sosirii mele la marginea Infinitului
ştiu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini
niciodată şi întotdeauna s-au întâlnit pentru că aşa le-a fost hărăzit
să nu aibă început şi nici sfârşit
poveştile-şi caută plaja
pe care să-şi zidească împreună casa
coaja chipului
oprită pe frunza din sămânţa arhetipului
incălecând cuvântul
babordul şi tribordul
ies împreună
cu o singură vâslă
şi-o pânză
e tare bine când inchisul şi deschisul găsesc
Constanţa, 12 julie, 2011
duminică, 19 iunie 2011
prolog de logodnă
(lumina dintâi)
versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi
picătura de ploaie
de pe frunza de stejar
în cercul de apă
fata mării
ai aici
mi-a spus isihie
o mie de reţete de fericire
duse-n curenţii începutului
precum apele lui alpheu
curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor
ape-n treptele adevărului
aproape-departe-n viaţa poemului
care-n naşterea lui
curge-curge-curge
spre izvoarele
iluziei
eşti poet
hrana ta-i din toate clipele
viaţă adevărată-n cascadă
nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
şi fără de sfârşit
Cuvântu-l sădeşte-n tăcere
tăcerea coboar-o-n adânc
adâncu înalţă-l spre stele
sămânţă de gând
apa trece
viaţa rămâne-n iedera de pe zid
s-a încărcat visarea de văzduh
un abur peste ape
cu foşnetul de stuf
când vrei să se nască
toate deodată
în înţelesuri
versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi
Constanţa, 19 iunie, 2011
versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi
picătura de ploaie
de pe frunza de stejar
în cercul de apă
fata mării
ai aici
mi-a spus isihie
o mie de reţete de fericire
duse-n curenţii începutului
precum apele lui alpheu
curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor
ape-n treptele adevărului
aproape-departe-n viaţa poemului
care-n naşterea lui
curge-curge-curge
spre izvoarele
iluziei
eşti poet
hrana ta-i din toate clipele
viaţă adevărată-n cascadă
nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
şi fără de sfârşit
Cuvântu-l sădeşte-n tăcere
tăcerea coboar-o-n adânc
adâncu înalţă-l spre stele
sămânţă de gând
apa trece
viaţa rămâne-n iedera de pe zid
s-a încărcat visarea de văzduh
un abur peste ape
cu foşnetul de stuf
când vrei să se nască
toate deodată
în înţelesuri
versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi
Constanţa, 19 iunie, 2011
de nunta tăcerii
(viaţa rămâne-n iedera de pe zid)
Cuvântu-l sădeşte-n tăcere
tăcerea coboar-o-n adânc
adâncu înalţă-l spre stele
sămânţă de gând
nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
şi fără de sfârşit
eşti poet
hrana ta-i din toate clipele
viaţă adevărată-n cascadă
apa trece
viaţa rămâne-n iedera de pe zid
cânţi silabe nerostite
şi din sunet singular
faci tăcerea mai vorbită
şi pământu-l arzi stelar
ai aici
mi-a spus isihie
o mie de reţete de fericire
duse-n curenţii începutului
precum apele lui alpheu
curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor
ape-n treptele adevărului
aproape-departe-n viaţa poemului
care-n naşterea lui
curge-curge-curge
spre izvoarele
iluziei
scrisori de mai târziu
vor face dovada
gândului viu
s-a încărcat visarea de văzduh
un abur peste ape
cu foşnetul de stuf
picătura de ploaie
de pe frunza de stejar
în cercul de apă
fata mării
ecoul picăturii
nu e niciodată singur
gemenele iluzii
cântă miresei
s-au adunat din cântec nişte versuri
şi ne-am aprins ţigara la măslin
tu ai adus o amforă cu vin
şi am băut
şi ne-am ascuns sub lună
de unde-şi descărcau furtuna zeii
fără dată -de nunta tăcerii-
(dicţionar al culorilor într-un buzunar hoinar)
duminică, 22 mai 2011
apă-foc
(fata mării)
azi
cântecul începutului se adună
în sfârşit
tu
fata mării
celebra Nemesis
ţinând în balanţă
zilele şi nopţile mele
ştii bine cum
acolo la Histria
între ierburi înalte
ne ieşise în cale
un şarpe
mă oprisem în şapte
în pumnul de şoapte
din care-mi aduc aminte
acum
Alex Alexis şi Aleku
martorii poveştii
urmele carelor
făcuseră tăietură
în pragul porţii mari
a cetăţii
te-ai speriat de şarpe
eu m-am apropiat de el
el s-a dezbrăcat de piele
şi ţi-a spus
îmbracă-ţi amintirile cu ea
cum m-ai învăţat
am luat pana
am desenat pragul şi uşa
am deschis clipa
şi-am ieşit
între scara vaporului
şi scara fără nume
soarele a răsărit la 5:45
ba chiar un pic mai devreme
pe marginea norilor
pescăruşii ţipă
venirea zorilor
un pic mai aproape
neînceputul şi nesfârşitul
culeg pietre şi scoici
doar ele
aducătoarele de ploi
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc drumul marinarilor
câinii latră la lună
luna-şi pregăteşte cărarea
dincolo de Infinit
pe plajă
urmele gândului
cu intrarea-n taina lui 17
un drum
începutul şi sfârşitul clipei
topite-n cândva
tu desluşeşti
cripticul de lună
cu cifra zecilor
rest la cărările plajei
din ceaşca de cafea
catarge şi pânze albe
pe portativul mării
în jarul butucului
zborul lui Jonathan
cu pescăruşii stradelei
se adună-ntr-un punct
de foc
(Mamaia, 24 julie, 2010 – Constanţa, 20 mai, 2011
Poveşti nescrise)
azi
cântecul începutului se adună
în sfârşit
tu
fata mării
celebra Nemesis
ţinând în balanţă
zilele şi nopţile mele
ştii bine cum
acolo la Histria
între ierburi înalte
ne ieşise în cale
un şarpe
mă oprisem în şapte
în pumnul de şoapte
din care-mi aduc aminte
acum
Alex Alexis şi Aleku
martorii poveştii
urmele carelor
făcuseră tăietură
în pragul porţii mari
a cetăţii
te-ai speriat de şarpe
eu m-am apropiat de el
el s-a dezbrăcat de piele
şi ţi-a spus
îmbracă-ţi amintirile cu ea
cum m-ai învăţat
am luat pana
am desenat pragul şi uşa
am deschis clipa
şi-am ieşit
între scara vaporului
şi scara fără nume
soarele a răsărit la 5:45
ba chiar un pic mai devreme
pe marginea norilor
pescăruşii ţipă
venirea zorilor
un pic mai aproape
neînceputul şi nesfârşitul
culeg pietre şi scoici
doar ele
aducătoarele de ploi
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc drumul marinarilor
câinii latră la lună
luna-şi pregăteşte cărarea
dincolo de Infinit
pe plajă
urmele gândului
cu intrarea-n taina lui 17
un drum
începutul şi sfârşitul clipei
topite-n cândva
tu desluşeşti
cripticul de lună
cu cifra zecilor
rest la cărările plajei
din ceaşca de cafea
catarge şi pânze albe
pe portativul mării
în jarul butucului
zborul lui Jonathan
cu pescăruşii stradelei
se adună-ntr-un punct
de foc
(Mamaia, 24 julie, 2010 – Constanţa, 20 mai, 2011
Poveşti nescrise)
duminică, 15 mai 2011
daţi-mi o rimă pentru albatros
(în grădina inorogului)
daţi-mi o rimă pentru albatros
dar nu una facilă
de năzuros
similarului mofturos
ori alta din lista rimelor facile
"nenorocos, lăbos, turburos, trahomatos, prăfuros, carchinos, cifos, șerpălos, pernicidos, voluptuos, sarmentos, peripiiticos, sfădăios, lutos, babaros, delictuos, pricinos, veninos, plodicios, arțăgos, lăudăros, pandalios, spinulluihristos, vitaminos, eschilos, zgăibos, pomiros, pomos, năsărâmbos, strălucos, ovibos, pesăcos, șistos, păgânicios, sudos, botos, flăcăros, flecăros, faimos, spațios, chipos, spărtigos, fumuros, cuperos, varicos, conștiincios, negospodăros, maiestuos, lenevos, ponoros, precomatos, pipiligos, mărăcinos, mlăștinos, năsos, tărâțos, dificultos, prapăstios, pârțăgos, inimos, curagios, nepoliticos, viguros, prăpăstios, irespectuos, mustecios, metafosforos, papilomatos, intraosos, numinos, antituberculos, târșelos, lucios, mămăligos, șaiețos, copios, sulfuros, teros, fabulos, arhiatros, mojicos, atracțios, scorțuros, șesos, cartilaginos, prundos, păcuros, chelbos, nesănătos, geros, cocârlos, osteocartilaginos, parenchimatos, întinzăcios, tinos, prinos, rubiginos, sentențios, neeconomicos, slăbicios, ..."
daţi-mi una adâncă
dintr-o identificare finală cu “batros"
s-a întâmplat azi
în jurul bornei lui 13:31
în drum spre scara vaporului
când triunghiul şi cercul
prin curba marii integrale
îşi căutau rădăcinile
în grădina inorogului alb
Constanţa, 14 mai, 2011
(la 22 de ani de la marea întâmplare)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)