între niciodată şi întotdeauna cărarea lunii uneori
zilele fluviului şi apa mării mii de izvoare şi ploi curgeri surori
în lumina Învierii îngerul a strigat în pragul mileniului aici e altarul Tympului din cadranul solar
când gândurile veneau rare ca picăturile de ploaie de vară după ce ploaia s-a oprit şi cele mai norocoase au prelins pe câte o frunză mare aveam şi eu vreme să mă recunosc în câte un gând şi să-l aşez într-un rând pe prima treaptă de pe plaja sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu