unde se iubiră plopii

(se intinde Infinitul)

fac un nod pentru trăire dintr-un singur vers şi-o apă
ca să ai cărare bună cu iubire şi agapă
unde Tu treceai poveste între vise şi păreri
care ne va ţine-n casa
ridicată-n şapte seri

de aici
din locu-n care
se intinde Infinitul
e cărarea-n care Tympul
ţese clipa din finitul
gândului ce-i dus cu ziua
fără şea cu coama-n vânt
ce opreşte pe-o costişă
din cuvinte şi pământ
unde se iubiră plopii cu miresmele de mai
şi născură-n scorburi coduri pentru nai cântat de-un crai


s-a întâlnit întâmplarea ca niciodată şi întotdeauna
să-şi fumeze deodată ţigara

un grefier făcea însemnări de cronicar pe-un zar magic
cu o bilă rostogolită-n el

doar gândul rebel şi tembel
nu acceptă
Învierea

ba bine că nu
ar fi spus mama
la sminteala îndoielilor Învierii







Constanţa, 23 aprilie, 2011

din grădina inorogului alb

târziul s-a lăsat aşteptat de prea târziu

în seara aceea cu fotografia
mi-ai spus
aşa nu se mai poate
fă ceva cu semnele lui


din fotografie
a ieşit el
mi-a întins pensulele
aveam braţele pline de noapte
el se grăbea
a lăsat pensulele pe paletă
şi-a dat să plece


s-a oprit în prag
a scos oglinda cu taine
şi-a spus să mergem acolo
sub portativ
cu butucul lui
motiv nou
de poveste vie
dintr-o mie



cine să ştie însă că-n aniversările tale
mereu plouă cu soarele ascuns în puterea punctului
faţă de un cerc
pe care-l încearcă tangenta-ntr-un pătrat magic
cu fir de borangic
dintr-un ilic transparent
cu marele absent
lângă statuia pe care urcase iedera
ca o mantie
de alpheu
care-mi fura semnalul



din ecoul galopului
vezi calul
acolo
între copacii metaforici
din gradina inorogului alb
s-a lăsat aşteptat




Constanţa, 12 aprilie, 2010

ora măslinului sălbatec

(când petru s-a lepădat)

de câteva zile
la farul părăsit se vede-o lumină
pescăruşul rănit de la far mi-a adus floarea măslinului


pe pânza albă
cascada vuieşte
ca-n dimineaţa cocoşului
când petru s-a lepădat


după ce-am şters povestea
s-a întâmplat totul


voi arunca pietrele adunate
scoicile sparte le voi lăsa la icoană
anna va rămâne în altarul clipei
inrămată-n văzduhul ţărmului



curând voi părăsi insula
sămânţa de iederă a încolţit într-un vers
libertatea mea e libertatea ta
arcadele pontice au făcut ramuri
exoticul a deschis prima floare


în vârf
respiraţia pânzei



iau semnele-n serios
cuvintele-au cristalizat
clipa-n acum
răsturnată-n
sămânţa
lui i


constantele-s gravate
semnul mirării
în oglindă




din multele pietre
a rămas
piatra vieţii


bătăi rare ale orologiului
peste dimineaţa cu zburătoarele Tomisului


ora măslinului
sălbatec de primăvară
colţ încolţit




Constanţa, 1 aprilie, 2011