e tare bine când

(învaţă să cânte)


gândul serii
răneşte insular
cel dintâi răsărit


cu trena ei lungă
povestea trece
prin celebra luncă a calului cu corn de lună


plimbându-şi arătătorul dreptei
pe buza paharului
răsar şi apun cuvinte
înveşmântate în înţelesuri noi


pescăruşii au învăţat să zboare
acum învaţă să cânte între necuvântătoare


martorii sosirii mele la marginea Infinitului
ştiu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini


niciodată şi întotdeauna s-au întâlnit pentru că aşa le-a fost hărăzit
să nu aibă început şi nici sfârşit



poveştile-şi caută plaja
pe care să-şi zidească împreună casa
coaja chipului
oprită pe frunza din sămânţa arhetipului


incălecând cuvântul
babordul şi tribordul
ies împreună
cu o singură vâslă
şi-o pânză


e tare bine când inchisul şi deschisul găsesc




Constanţa, 12 julie, 2011