pe urme de colind

(rădăcinile strigătului)

obosit
rătăcitorul s-a oprit
în sărbătoarea Naşterii Domnului


trec sfinţii pe scările mele
pe treptele proaspăt spălate
urme cu miros de Crăciun
urcă-n arcadele pontice
paşi desculţi


în sfârşit/s-au liniştit apele/ pe-ai mei îi simt foarte aproape/ Nicolae zice să-l iert pentru gândul de ieri/ Gina visează Crăciunul/ în cabana de la corbu/ am aşteptat liniştea asta/ în sfârşit/ fără de ce/ şi fără nici un dacă/ totul este acum/ bine primit/ pentru că este/ din punctul radical/ pe şeaua calului/ cu creta/ scrisese-o intrebare/ toate bune?/ pot fi vreodată toate bune?/ am tăcut/ m-am sfătuit cu Tine/ la rândul Tău/ ai tăcut... şi aşa mai departe/ bat ceasurile în casa Pictorului/ fiecare ceas cu măsura şi cântecul lui/ din spicul copilăriei/ holdele s-au întins în hotarele Tale


urme roşii
pe albul zăpezii
acest acum
în nod cu atunci
decembrie-n scrisori
plecate-n Voiaj
degeaba





Constanţa, 22 decembrie, 2011
(cu răni vindecate-n colind)

Strigătul

(Timişoara, 17 decembrie, 1989)

(deeel-fiiiii-nuuu...)
a strigat călăreţul Marelui Alb
ţinând umbrela lui toma
deasupra gemenilor
romulus şi remus


baricada aceasta-i făcută azi
din suflete îngemănate sufletelor de atunci
veniţi cu noi
era strigătul lor






magia acelor zile
a ţinut până la Crăciun
apoi au venit valurile



trei caise
5 mantise
patru fulgi
7 petale
şi o stea din lunga cale
fug să caute cu daruri
ieslea sfântă
peste
arcadele pontice
ale colindătorilor pelicani





nu mă crezi
vino de Bobotează
şi-ai să vezi




Constanţa, 17 decembrie, 2011
(din insula de mâine)

piatra izvorâtoare de mir

(pecete să fie)

din pâinea caldă a bucuriei
m-am hrănit
Isihie
cu trupul ei
s-a zămislit
zidire de linişte sufletească
şi dragoste frăţească
să împlinească
lucrarea ta duhovnicească

lumina din lumină
adevăr din adevărul
vieţii fără de moarte
ştiinţa cărţii
de învăţătură
întru Numele Tău
să fie

mi-ai dăruit
tainele rugăciunii inimii
şi-a minţii
în respiraţia cântecului
neîncetată atingere
de grija rodirii
în tainele firii
după cum frunza
trece lumina-n fibra copacului
aşa-n cuvântul tău am găsit
Chip şi asemănare
piatra izvorâtoare de mir

în ecou
rostogolirea
îmi aduce aminte
de zicerea ta
pecete
să fie


acum zic din zicere
cele primite
le dăruiesc
înmulţite-n minunea dintâi
până-n cea din urmă
a Învierii Tale
spre tămăduirea...
.................
cu cheile uşilor
să luăm aminte
plinirea rodirii
fericirii





Constanţa, 26 octombrie, 2011

vino la masă petre

(dacă eşti grăbit nu citi
textul ăsta te încearcă

pe verticală)



zilele astea-m văzut încă zburând rândunelele lăstunii cucii
cu lucrurile serioase nu-i bine să te joci
toate au vremea lor
jocul să-l lăsăm copiiilor
faţa 7 a zarului
căzută-n hazard
precum crăpătura scândurii din gard
minunea mirungerii şi-a (S)curgerii feluritelor nedespărţite-neamestecate
atingere apăsată-n ritmul deschiderilor încrucişate
frunzele spinului
sămânţa destinului-suspinului
culorile curcubeului
sfoara cozii zmeului
linii-trepte
portativ
cornul lunii
dilematică theoremă




vorbeau la sălcii fluturii
nişte zburătoare
ce îşi uscau aripile la soare
deschizându-le închizându-le


apoi zburau grăbiţi
să nu scape vaporul
punct- radă



pânzele albe
aşteaptă
fiecare aşteptare
mai multe căutări
şi-un singur răspuns
din acesta
o pasăre-n culoare-floare
strigăte
când se vor întoarce
va fi scuturat nucul frunzele
şi-n grădina inorogului
vor găsi bucurii şi tristeţi
fiecare după numele lor
ecoul tăcerii de-acasa


e-he-hei
cultură răsucită la gură
nu fi cu mine murătură
dă-ţi drumul cuvântului
sămânţa plină a gândului
lama ascuţită de plug
răstoarnă brazda-n adânc
termină-ţi laşităţile şi fuga
pune piciorul în pragul amar
şi-n semnul dansului
dă punct de sprijin balansului
şi-n loc de certuri şi furtişaguri
înrudeşte-n opintire
unu doi trei acum (sau niciodată)
revino tu cu salba ta
şi-n holdele de grâu şi boabă sfântă
ţine-o brâu
chimir străvechi
semn de stăpân
coroana de oţel
străbat filtrat încercuind
o picătură de absint
iubind balanţa ta solară
un iar de ieri acum e iară
nervuri din frunza de stejar
preling pe gura de pahar
hazardul e zdrobit în must
şi fierbe-n tulburel
degust
măsura strâmbătura
tura-n rocadă
semn tare



bătăi largi de pendul
credul poetul trecea-n căutarea frumuseţii dintâi
orchestra intrumentelor dezacordate
partitura Infinitului trasă prin necunoscut spre absolut



jucându-se de-a libertatea uitat robirii vorbirii fuga notelor vii măsura-n ordinea rezonanţei viaţa mării căutarea ţărmului promis vis ne-ntrerupt dedesubt miraculoase luminişuri desişuri densităţi ondulatorii fructul-sămanţa plină singularităţi complementare interioare puncte-zare ascultare-n străfulgerarea furtunii vişinii caişii prunii livada nucilor mătuşilor stejarul-ghindă amânarea uşilor întredeschise



ţi-ai adus aminte
dacă… atunci…
ţine minte
nu uita
pasărea furtunii s-a domesticit



în gândul meu s-a făcut linişte
urmele cântului s-au adunat pe vapor
dincolo de dunga albastră s-au înmulţit culorile
în prima ploaie de după secetă
au apărut fluturii







Constanţa, 30 septembrie, 2011

alexis flaşnetarul

(un pui sparge coaja)

alexis ţine papagalii într-o colivie
papagalii lui preferaţi
cei portocalii



doar remmy şi prietenul lui
cu pene sângerii
au curajul să-i tragă de mânecă pe jucători
să zică: nu-i credeţi
nici dacă şi-ar schimba culoarea
în verdele frunzei
sau dacă



...
.......
............

efect secundar din ecou
„acum sau niciodată”


aici se întâmplă ceva
sub tâmpla lipită de piatră
undeva-cândva
un pui
sparge coaja
(lui escher)


cele două scări
stau de acum nod
fiecare cod
sămânţă de viaţă
cu cântec





Constanţa, 11 septembrie, 2011

pe insula Meeea

(berzele-şi adunau puii)

tăceam în urări de bine
de ziua naşterii Născătoarei …



pe insula Meeea
îşi găsise ea
bucuria


vara era pe sfârşite
toamna-şi acorda strunele
fructele-şi înmiresmau cămaşa


deasupra norilor
cârduri de lebede pelicanii cocorii
berzele-şi adunau puii
şi multe altele
pe insula
Meeea


La multi ani, Maria!


nu stau după cuvinte
nici ele nu stau după noi
dau drumul întâmplării
spun doar să fie
şi este



dintr-o scoică pică-n cer
perla dintr-un nou mister
al noului început





Constanţa, 8 septembrie, 2011

animalele îşi băgau labele murdare în el

(seara râuleţul rămânea iarăşi singur)

râuleţul şerpuia de undeva de sus
din virginitatea junglei


din când în când
animalele îşi băgau labele murdare în el
îşi spălau botul bălos
se bălăceau
râul se tulbura
oglinda apei se încreţea se urâţea


seara râuleţul rămânea iarăşi singur
răsăritu-l găsea cu limpezimea şi frumuseţea sălbatecă din dimineaţa de ieri






(Dintr-un jurnal, Constanţa, 6 septembrie, 2011)

cabala pregătind băutura-n capul pepenelui

(cartul doi - indicatorul lambda-n asediu)

seară-dimineaţă
ziua întâi

aşteptare abstractă
artă
pietre desprinse
apariţia scării
zborul cocorului
primul personaj


rănile tomisului cicatrizate-n amiază
reticulări ascunse-n vederea nudă
spune ochiul


taci
ascultă
pierduta poveste albă


cercuri-apă
acoperiri
urmele nereidelor
plină cuta-n otrăvuri verzi
floarea roşie-n ferestră
cântecul pântecul visul
roua paşii desculţi
vămile sufletului


taina-şi îmbracă haina
pelerine treiul şaptele-n cinci uşi
regina viespilor bâzâie-n cupă
crescuse lângă
piatra piramidală
oglinda ovală
inorogul culorilor
linia bifurcată
amprenta gândului
rămăşag
stăpânire


aşa a fost să fie acum


miezul foc
meridianul locului
regula jocului


portativul motiv
scama tivului
genul dativului
poveşti scrise-n
prima escală


frust îngust vetust
ochelarii calului
secţiunea paharului (Y)
secunda-n înţelegerea piticului
călărind uriaşul
naşul


gioale foale marţipane
matroane patroane
actriţa furioasă
textul pretextul
viclenia
case spargeri frângeri plângeri


cucutaria-n cucutania croitoresei licuricilor
pălărierul furnicilor
albina musca broasca mormolocul peştele
gânduri rostogolite
scară


dimineaţa seara prânzul mânzul iapa
săpături spălături înjurături
iubiri
papagalul manechinul vinul
colivia bucuria pălăria
indicatorul lambda ridicat
rang împărătesc
clasa resturilor modulo 12
patul răvăşit
integrala curbilinie
busuiocul serii
amiaza căpşunăreselor
rochia mireselor
nechezat cal val mal bal
păpuşari mimi
frici râs isteric
babalâie
tataie mamaie
gândăcei picioruşe kafka


zicere-n izvorul nopţii
zar rotund şoptirea scrisă
rotunjimile-n pânzar
colţ barbar bizar
bazar bar zar

privirea rotirea amintirea
buza-ruptă-n cortină
cabina oglinda ovală
cala logodna matroana patroana
dulapul cheia cântecul pântecul
sufletul naşterea piatra izvorul botezul

rostogolire
clipa albastră-n ecou


Constanţa, 27 august, 2011


((PS): Vezi Matei 7, 14-16, 21-24
şi mai ales thalesieni tomitani 5, 15)

Doamne Iisuse

(cadranul solar)


Doamne

între niciodată şi întotdeauna
cărarea lunii
uneori

zilele fluviului şi apa mării
mii de izvoare şi ploi
curgeri surori




în lumina Învierii
îngerul a strigat
în pragul mileniului
aici e altarul
Tympului
din cadranul solar


când gândurile veneau rare ca picăturile de ploaie de vară
după ce ploaia s-a oprit şi cele mai norocoase au prelins pe câte o frunză mare
aveam şi eu vreme să mă recunosc în câte un gând şi să-l aşez într-un rând
pe prima treaptă de pe plaja sufletului


Iisuse





Constanţa, 21-22 august, 2011

toamna, ca şi ploile, vine de la histria

(ziduri surpate - de George Paşa şi Ioan-Mircea Popovici

graţiile s-au desprins de muze
dansând printre trestii
în ochiuri de apă

valuri trec pe dinăuntru
deasupra un peşte îşi caută aripile





încep să-mi aduc aminte de unde vin
starea aceasta şi sarea mării
vin să dea gust gestului necuprins

întind braţele spre soarele arzător
în poarta mare şi pietrele au glas
istoria se-ntoarce în clipa de-acum




mă aşez gânditor
şopârlă cuminte pe trepte
liniştea se strecoară printre buruieni
urcă pe frunze de măslin sălbatic

la ieşire
histrioţii petrec zilele cetăţii

pe margine
două histrioane şi-un câine

despre firul de iarbă
starea mea de ape
nu poate spune mai mult

graţiile s-au desprins de muze
dansând printre trestii
în ochiuri de apă

*



12:21
din haina lui unu
un azi dintr-un ieri
cu amânări şi tăceri
şi-un mâine
cu-o taină din carte

între ele
proorocirea luminii

aici
la tomis
toamna, ca şi ploile,
vine de la histria




iedera a împăienjenit
ziduri surpate
ferestre deşelate de lumină
la casa de pe plajă

sub arcade
o laviţă de răchită
şi ea
iluzia despletită

dă-mi, domnule, un leu
eu ştiu să-l beu
cu sorbituri mici
de nectar
şi de n-ai mărunt
găsim rest
o lecţie de acrobaţie
într-o beţie

*



ia din dunga albastră un punct
vezi ce şi cum
în punctul de foc

ţipătul pescăruşului
într-un nod
oul-acord
din tainele verii

acum e-n acelaşi atunci
nodurile se-ntâlnesc pe scară
amurgul îşi aşterne răsăritul

pe stradela vântului
doar urmele gândului
dintr-un cerc de apă

*
poate mâine
când este ziua noastră norocoasă
dăm o săgeată
spre nori
şi-o să plouă iar
arşiţa se va mai potoli

după ce iedera a împăienjenit zidurile
au venit ploile
să şteargă urmele verii




stai puţin
nu te arunca-n bătaia vântului
noi nu ne rupem după fărâmituri de adevăr
adevărul este acolo unde
pe scara dublă
ajungi la crenelurile turnului
de unde se vede
totul deodată


în fiecare picătură de rouă-i un mărgăritar
şi-un sistem solar




rod de toamnă
sub ramurile gutuiului
floarea roşie









Satul Morii, (Puchenii Mari), 14.08.11; 13:09:10
cu ecou din
Constaţa, 16.08.11; 17:34:01
Postat, 17.08.11; 12:21:01

calea laptelui a dat în foc

(fumând bemoli răsuciţi în frunze de mac sălbatec)

noaptea de înviere
mi-a ajuns
cât a avut fitil
nodul târziului


arzând prea devreme
calea laptelui
a dat in foc
peste tot



când s-a stins candela
au tăiat-o de acasă
neluând nimic
decât
un briceag
şi-un jambon


te-ai uitat în balon
i-ai văzut
fugiţi sub partitură
călare pe diezi
fumând bemoli răsuciţi în frunze de mac sălbatec
vocaţia iubirii risipite
în şah cu hazardul


ţărmul cu ploile lui
fredonează-n neştire
în urma lor
strǎzile pe care nu le ştiam
aşteaptă de-acum
întrupate-n iluzii



un pic de respect
şi mai atenţi la semnal
pe calea ferată
oricând poţi găsi
un vagon tras de cal
zburând
într-un vis
cu aritmii albastre




Constanţa, 9 august, 2011

în noapte

(ultima dimineaţă de julie)

acum pot să zic
nu mai e vreme
să stau să aştept
un minut mai deştept


mi-am adus aminte
că azi e ultima dimineaţă de julie
mai întâi am zâmbit
apoi am vorbit
şi ţi-am spus
fragmente din ce-mi aduceam aminte
de la părintele isihie
(să fim izbăviţi noi de tot necazul
mânia primejdia şi nevoia)


ca să-mi acopăr întregul (peisaj)
ca sculptorul orb printre cuvinte
m-am agăţat de un vers
şi-am zburat în lumină


căutarea hrănită din cântec
iar cântecul
în pântecul chitului
(în)semnele rugăciunii
înflăcărând tăciunii


din memoria paşilor desculţi
încălţaţi trecem prin viaţă
naturi solare suntem
osândite să trăiască
în noapte


vântul aduce cu el
marginea Infinitului
doi orbi şi un mut
se vindecă-n capernaum
azi



Constanţa, 31 julie, 2011
(la farul genovez)

rostogolire – cuvântul autorului

(urma rostogolirii – în loc de înveliş)

cu trena ei lungă
povestea trece
prin celebra luncă a calului
peştele ciupeşte din cornul de lună
şi luna rămâne întreagă
atunci a mai luat din ea două ciupituri
şi-a făcut cu ele
o lună şi-un cer nou


(răsar şi apun cuvinte
înveşmântate în înţelesuri noi
doar martorii sosirii mele la marginea Infinitului
ştiu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini)


povestea şi-a găsit plaja
pe care şi-a zidit casa
în care
poeţii-drumeţii
petrec prietenii în aşteptarea răsăritului


pescăruşii au învăţat să zboare
acum învaţă să cânte între necuvântătoare




Constanţa, 25 julie, 2011
(de ziua zarului şi-a darului)

e tare bine când

(învaţă să cânte)


gândul serii
răneşte insular
cel dintâi răsărit


cu trena ei lungă
povestea trece
prin celebra luncă a calului cu corn de lună


plimbându-şi arătătorul dreptei
pe buza paharului
răsar şi apun cuvinte
înveşmântate în înţelesuri noi


pescăruşii au învăţat să zboare
acum învaţă să cânte între necuvântătoare


martorii sosirii mele la marginea Infinitului
ştiu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini


niciodată şi întotdeauna s-au întâlnit pentru că aşa le-a fost hărăzit
să nu aibă început şi nici sfârşit



poveştile-şi caută plaja
pe care să-şi zidească împreună casa
coaja chipului
oprită pe frunza din sămânţa arhetipului


incălecând cuvântul
babordul şi tribordul
ies împreună
cu o singură vâslă
şi-o pânză


e tare bine când inchisul şi deschisul găsesc




Constanţa, 12 julie, 2011

prolog de logodnă

(lumina dintâi)

versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi


picătura de ploaie
de pe frunza de stejar
în cercul de apă
fata mării


ai aici
mi-a spus isihie
o mie de reţete de fericire
duse-n curenţii începutului
precum apele lui alpheu
curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor
ape-n treptele adevărului
aproape-departe-n viaţa poemului
care-n naşterea lui
curge-curge-curge
spre izvoarele
iluziei



eşti poet
hrana ta-i din toate clipele
viaţă adevărată-n cascadă
nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
şi fără de sfârşit

Cuvântu-l sădeşte-n tăcere
tăcerea coboar-o-n adânc
adâncu înalţă-l spre stele
sămânţă de gând
apa trece
viaţa rămâne-n iedera de pe zid



s-a încărcat visarea de văzduh
un abur peste ape
cu foşnetul de stuf



când vrei să se nască
toate deodată
în înţelesuri
versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi





Constanţa, 19 iunie, 2011

de nunta tăcerii

(viaţa rămâne-n iedera de pe zid)

Cuvântu-l sădeşte-n tăcere
tăcerea coboar-o-n adânc
adâncu înalţă-l spre stele
sămânţă de gând



nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
şi fără de sfârşit



eşti poet
hrana ta-i din toate clipele
viaţă adevărată-n cascadă

apa trece
viaţa rămâne-n iedera de pe zid


cânţi silabe nerostite
şi din sunet singular
faci tăcerea mai vorbită
şi pământu-l arzi stelar



ai aici
mi-a spus isihie
o mie de reţete de fericire
duse-n curenţii începutului
precum apele lui alpheu
curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor


ape-n treptele adevărului
aproape-departe-n viaţa poemului
care-n naşterea lui
curge-curge-curge
spre izvoarele
iluziei



scrisori de mai târziu
vor face dovada
gândului viu



s-a încărcat visarea de văzduh
un abur peste ape
cu foşnetul de stuf


picătura de ploaie
de pe frunza de stejar
în cercul de apă
fata mării


ecoul picăturii
nu e niciodată singur
gemenele iluzii
cântă miresei


s-au adunat din cântec nişte versuri
şi ne-am aprins ţigara la măslin
tu ai adus o amforă cu vin
şi am băut
şi ne-am ascuns sub lună
de unde-şi descărcau furtuna zeii






fără dată -de nunta tăcerii-
(dicţionar al culorilor într-un buzunar hoinar)

apă-foc

(fata mării)

azi
cântecul începutului se adună
în sfârşit


tu
fata mării
celebra Nemesis
ţinând în balanţă
zilele şi nopţile mele
ştii bine cum
acolo la Histria
între ierburi înalte
ne ieşise în cale
un şarpe


mă oprisem în şapte
în pumnul de şoapte
din care-mi aduc aminte
acum


Alex Alexis şi Aleku
martorii poveştii


urmele carelor
făcuseră tăietură
în pragul porţii mari
a cetăţii


te-ai speriat de şarpe
eu m-am apropiat de el
el s-a dezbrăcat de piele
şi ţi-a spus
îmbracă-ţi amintirile cu ea


cum m-ai învăţat
am luat pana
am desenat pragul şi uşa
am deschis clipa
şi-am ieşit

între scara vaporului
şi scara fără nume
soarele a răsărit la 5:45
ba chiar un pic mai devreme


pe marginea norilor
pescăruşii ţipă
venirea zorilor


un pic mai aproape
neînceputul şi nesfârşitul
culeg pietre şi scoici


doar ele
aducătoarele de ploi
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc drumul marinarilor


câinii latră la lună
luna-şi pregăteşte cărarea
dincolo de Infinit


pe plajă
urmele gândului
cu intrarea-n taina lui 17


un drum
începutul şi sfârşitul clipei
topite-n cândva


tu desluşeşti
cripticul de lună
cu cifra zecilor
rest la cărările plajei
din ceaşca de cafea


catarge şi pânze albe
pe portativul mării


în jarul butucului
zborul lui Jonathan
cu pescăruşii stradelei
se adună-ntr-un punct
de foc





(Mamaia, 24 julie, 2010 – Constanţa, 20 mai, 2011
Poveşti nescrise)

daţi-mi o rimă pentru albatros

(în grădina inorogului)

daţi-mi o rimă pentru albatros
dar nu una facilă
de năzuros
similarului mofturos
ori alta din lista rimelor facile

"nenorocos, lăbos, turburos, trahomatos, prăfuros, carchinos, cifos, șerpălos, pernicidos, voluptuos, sarmentos, peripiiticos, sfădăios, lutos, babaros, delictuos, pricinos, veninos, plodicios, arțăgos, lăudăros, pandalios, spinulluihristos, vitaminos, eschilos, zgăibos, pomiros, pomos, năsărâmbos, strălucos, ovibos, pesăcos, șistos, păgânicios, sudos, botos, flăcăros, flecăros, faimos, spațios, chipos, spărtigos, fumuros, cuperos, varicos, conștiincios, negospodăros, maiestuos, lenevos, ponoros, precomatos, pipiligos, mărăcinos, mlăștinos, năsos, tărâțos, dificultos, prapăstios, pârțăgos, inimos, curagios, nepoliticos, viguros, prăpăstios, irespectuos, mustecios, metafosforos, papilomatos, intraosos, numinos, antituberculos, târșelos, lucios, mămăligos, șaiețos, copios, sulfuros, teros, fabulos, arhiatros, mojicos, atracțios, scorțuros, șesos, cartilaginos, prundos, păcuros, chelbos, nesănătos, geros, cocârlos, osteocartilaginos, parenchimatos, întinzăcios, tinos, prinos, rubiginos, sentențios, neeconomicos, slăbicios, ..."

daţi-mi una adâncă
dintr-o identificare finală cu “batros"

s-a întâmplat azi
în jurul bornei lui 13:31
în drum spre scara vaporului
când triunghiul şi cercul
prin curba marii integrale
îşi căutau rădăcinile
în grădina inorogului alb




Constanţa, 14 mai, 2011
(la 22 de ani de la marea întâmplare)