azi
cântecul începutului se adună
în sfârşit
tu
fata mării
celebra Nemesis
ţinând în balanţă
zilele şi nopţile mele
ştii bine cum
acolo la Histria
între ierburi înalte
ne ieşise în cale
un şarpe
mă oprisem în şapte
în pumnul de şoapte
din care-mi aduc aminte
acum
Alex Alexis şi Aleku
martorii poveştii
urmele carelor
făcuseră tăietură
în pragul porţii mari
a cetăţii
te-ai speriat de şarpe
eu m-am apropiat de el
el s-a dezbrăcat de piele
şi ţi-a spus
îmbracă-ţi amintirile cu ea
cum m-ai învăţat
am luat pana
am desenat pragul şi uşa
am deschis clipa
şi-am ieşit
între scara vaporului
şi scara fără nume
soarele a răsărit la 5:45
ba chiar un pic mai devreme
pe marginea norilor
pescăruşii ţipă
venirea zorilor
un pic mai aproape
neînceputul şi nesfârşitul
culeg pietre şi scoici
doar ele
aducătoarele de ploi
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc drumul marinarilor
câinii latră la lună
luna-şi pregăteşte cărarea
dincolo de Infinit
pe plajă
urmele gândului
cu intrarea-n taina lui 17
un drum
începutul şi sfârşitul clipei
topite-n cândva
tu desluşeşti
cripticul de lună
cu cifra zecilor
rest la cărările plajei
din ceaşca de cafea
catarge şi pânze albe
pe portativul mării
în jarul butucului
zborul lui Jonathan
cu pescăruşii stradelei
se adună-ntr-un punct
de foc
(Mamaia, 24 julie, 2010 – Constanţa, 20 mai, 2011
Poveşti nescrise)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu