(cei care-au vâslit)
zburăm amândoi
lovindu-ne de cerul de mai
şi cornul de lună
în marea pământului
urmele gândului
pe scara-scenă
a vieţii
sunt multe de spus şi de povestit
ce-ar fi, însă,
să spunem mai puţin
şi să facem mai mult?!
şi aici, la facere,
să fim mai percutanţi
să punem mai mult suflet
să fim mai inimoşi şi mai curajoşi
să nu ne temem de şerpişorii veninoşi
să ne aducem aminte că şi veninul lor este bun la ceva
zilele astea mă voi întâlni
cu unul din Bătrânii
la care voi ucenici
de amphiteatrul de piatră
de acum până pe 3 iunie
se vor ocupa ei
afişul va fi
integrala destinului
între vocaţia prieteniei pe scara fără nume
şi prietenia în opera a-micului A-mare
cei care-au trecut prin piramidă
ştiu cât au vâslit...
Constanţa, 10 mai, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu