versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi
picătura de ploaie
de pe frunza de stejar
în cercul de apă
fata mării
ai aici
mi-a spus isihie
o mie de reţete de fericire
duse-n curenţii începutului
precum apele lui alpheu
curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor
ape-n treptele adevărului
aproape-departe-n viaţa poemului
care-n naşterea lui
curge-curge-curge
spre izvoarele
iluziei
eşti poet
hrana ta-i din toate clipele
viaţă adevărată-n cascadă
nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
şi fără de sfârşit
Cuvântu-l sădeşte-n tăcere
tăcerea coboar-o-n adânc
adâncu înalţă-l spre stele
sămânţă de gând
apa trece
viaţa rămâne-n iedera de pe zid
s-a încărcat visarea de văzduh
un abur peste ape
cu foşnetul de stuf
când vrei să se nască
toate deodată
în înţelesuri
versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi
Constanţa, 19 iunie, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu