e tare bine când

(învaţă să cânte)


gândul serii
răneşte insular
cel dintâi răsărit


cu trena ei lungă
povestea trece
prin celebra luncă a calului cu corn de lună


plimbându-şi arătătorul dreptei
pe buza paharului
răsar şi apun cuvinte
înveşmântate în înţelesuri noi


pescăruşii au învăţat să zboare
acum învaţă să cânte între necuvântătoare


martorii sosirii mele la marginea Infinitului
ştiu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini


niciodată şi întotdeauna s-au întâlnit pentru că aşa le-a fost hărăzit
să nu aibă început şi nici sfârşit



poveştile-şi caută plaja
pe care să-şi zidească împreună casa
coaja chipului
oprită pe frunza din sămânţa arhetipului


incălecând cuvântul
babordul şi tribordul
ies împreună
cu o singură vâslă
şi-o pânză


e tare bine când inchisul şi deschisul găsesc




Constanţa, 12 julie, 2011

prolog de logodnă

(lumina dintâi)

versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi


picătura de ploaie
de pe frunza de stejar
în cercul de apă
fata mării


ai aici
mi-a spus isihie
o mie de reţete de fericire
duse-n curenţii începutului
precum apele lui alpheu
curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor
ape-n treptele adevărului
aproape-departe-n viaţa poemului
care-n naşterea lui
curge-curge-curge
spre izvoarele
iluziei



eşti poet
hrana ta-i din toate clipele
viaţă adevărată-n cascadă
nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
şi fără de sfârşit

Cuvântu-l sădeşte-n tăcere
tăcerea coboar-o-n adânc
adâncu înalţă-l spre stele
sămânţă de gând
apa trece
viaţa rămâne-n iedera de pe zid



s-a încărcat visarea de văzduh
un abur peste ape
cu foşnetul de stuf



când vrei să se nască
toate deodată
în înţelesuri
versuri albe
se scaldă-n
lumina dintâi





Constanţa, 19 iunie, 2011

de nunta tăcerii

(viaţa rămâne-n iedera de pe zid)

Cuvântu-l sădeşte-n tăcere
tăcerea coboar-o-n adânc
adâncu înalţă-l spre stele
sămânţă de gând



nu te opri-n lumea imaginară
o gară fără linii
şi fără de sfârşit



eşti poet
hrana ta-i din toate clipele
viaţă adevărată-n cascadă

apa trece
viaţa rămâne-n iedera de pe zid


cânţi silabe nerostite
şi din sunet singular
faci tăcerea mai vorbită
şi pământu-l arzi stelar



ai aici
mi-a spus isihie
o mie de reţete de fericire
duse-n curenţii începutului
precum apele lui alpheu
curg în sens invers
spre gineceul izvoarelor


ape-n treptele adevărului
aproape-departe-n viaţa poemului
care-n naşterea lui
curge-curge-curge
spre izvoarele
iluziei



scrisori de mai târziu
vor face dovada
gândului viu



s-a încărcat visarea de văzduh
un abur peste ape
cu foşnetul de stuf


picătura de ploaie
de pe frunza de stejar
în cercul de apă
fata mării


ecoul picăturii
nu e niciodată singur
gemenele iluzii
cântă miresei


s-au adunat din cântec nişte versuri
şi ne-am aprins ţigara la măslin
tu ai adus o amforă cu vin
şi am băut
şi ne-am ascuns sub lună
de unde-şi descărcau furtuna zeii






fără dată -de nunta tăcerii-
(dicţionar al culorilor într-un buzunar hoinar)

apă-foc

(fata mării)

azi
cântecul începutului se adună
în sfârşit


tu
fata mării
celebra Nemesis
ţinând în balanţă
zilele şi nopţile mele
ştii bine cum
acolo la Histria
între ierburi înalte
ne ieşise în cale
un şarpe


mă oprisem în şapte
în pumnul de şoapte
din care-mi aduc aminte
acum


Alex Alexis şi Aleku
martorii poveştii


urmele carelor
făcuseră tăietură
în pragul porţii mari
a cetăţii


te-ai speriat de şarpe
eu m-am apropiat de el
el s-a dezbrăcat de piele
şi ţi-a spus
îmbracă-ţi amintirile cu ea


cum m-ai învăţat
am luat pana
am desenat pragul şi uşa
am deschis clipa
şi-am ieşit

între scara vaporului
şi scara fără nume
soarele a răsărit la 5:45
ba chiar un pic mai devreme


pe marginea norilor
pescăruşii ţipă
venirea zorilor


un pic mai aproape
neînceputul şi nesfârşitul
culeg pietre şi scoici


doar ele
aducătoarele de ploi
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc drumul marinarilor


câinii latră la lună
luna-şi pregăteşte cărarea
dincolo de Infinit


pe plajă
urmele gândului
cu intrarea-n taina lui 17


un drum
începutul şi sfârşitul clipei
topite-n cândva


tu desluşeşti
cripticul de lună
cu cifra zecilor
rest la cărările plajei
din ceaşca de cafea


catarge şi pânze albe
pe portativul mării


în jarul butucului
zborul lui Jonathan
cu pescăruşii stradelei
se adună-ntr-un punct
de foc





(Mamaia, 24 julie, 2010 – Constanţa, 20 mai, 2011
Poveşti nescrise)

daţi-mi o rimă pentru albatros

(în grădina inorogului)

daţi-mi o rimă pentru albatros
dar nu una facilă
de năzuros
similarului mofturos
ori alta din lista rimelor facile

"nenorocos, lăbos, turburos, trahomatos, prăfuros, carchinos, cifos, șerpălos, pernicidos, voluptuos, sarmentos, peripiiticos, sfădăios, lutos, babaros, delictuos, pricinos, veninos, plodicios, arțăgos, lăudăros, pandalios, spinulluihristos, vitaminos, eschilos, zgăibos, pomiros, pomos, năsărâmbos, strălucos, ovibos, pesăcos, șistos, păgânicios, sudos, botos, flăcăros, flecăros, faimos, spațios, chipos, spărtigos, fumuros, cuperos, varicos, conștiincios, negospodăros, maiestuos, lenevos, ponoros, precomatos, pipiligos, mărăcinos, mlăștinos, năsos, tărâțos, dificultos, prapăstios, pârțăgos, inimos, curagios, nepoliticos, viguros, prăpăstios, irespectuos, mustecios, metafosforos, papilomatos, intraosos, numinos, antituberculos, târșelos, lucios, mămăligos, șaiețos, copios, sulfuros, teros, fabulos, arhiatros, mojicos, atracțios, scorțuros, șesos, cartilaginos, prundos, păcuros, chelbos, nesănătos, geros, cocârlos, osteocartilaginos, parenchimatos, întinzăcios, tinos, prinos, rubiginos, sentențios, neeconomicos, slăbicios, ..."

daţi-mi una adâncă
dintr-o identificare finală cu “batros"

s-a întâmplat azi
în jurul bornei lui 13:31
în drum spre scara vaporului
când triunghiul şi cercul
prin curba marii integrale
îşi căutau rădăcinile
în grădina inorogului alb




Constanţa, 14 mai, 2011
(la 22 de ani de la marea întâmplare)

trei

(motivul pajului)

trei gemene ţineau atuncea
să nu te cert pentru minciuni
dar ai plecat să-ţi bei tăcerea
născând în mine trei minuni

un prag de da
făcea ocolul
prin curba marii integrale
dar tu ziceai că nu-i momentul
să te împarţi în griji banale
să rânduieşti în pravili conul
trecând în fulger apa-norul
să noruieşti să nămoleşti
şi-n amânare să trăieşti
precum un vultur ţine zborul
o zi şi-o noapte rodadorul

peste marea pământului
urmele gândului
pe scara-scenă
a vieţii

la castelul în care m-am trezit
marele paj
într-un garaj
lucra taximetrist un pitic
care înainte de-a ajunge aici
fusese nostrom
pe Neptun

acesta-i miezul din sămânţa
de care tu spuneai cândva
că-i din săgeata unei urme
pe scena-n care undeva
arcade pontice făcură
şi iedera urca-n copac
cu vrednicia ei de umbră
şi cu un cântec de sabak



Constanţa, 17 mai, 2011

integrala destinului

(cei care-au vâslit)



zburăm amândoi
lovindu-ne de cerul de mai
şi cornul de lună


în marea pământului
urmele gândului
pe scara-scenă
a vieţii


sunt multe de spus şi de povestit
ce-ar fi, însă,
să spunem mai puţin
şi să facem mai mult?!


şi aici, la facere,
să fim mai percutanţi
să punem mai mult suflet
să fim mai inimoşi şi mai curajoşi
să nu ne temem de şerpişorii veninoşi
să ne aducem aminte că şi veninul lor este bun la ceva


zilele astea mă voi întâlni
cu unul din Bătrânii
la care voi ucenici


de amphiteatrul de piatră
de acum până pe 3 iunie
se vor ocupa ei
afişul va fi
integrala destinului
între vocaţia prieteniei pe scara fără nume
şi prietenia în opera a-micului A-mare


cei care-au trecut prin piramidă
ştiu cât au vâslit...




Constanţa, 10 mai, 2011

unde se iubiră plopii

(se intinde Infinitul)

fac un nod pentru trăire dintr-un singur vers şi-o apă
ca să ai cărare bună cu iubire şi agapă
unde Tu treceai poveste între vise şi păreri
care ne va ţine-n casa
ridicată-n şapte seri

de aici
din locu-n care
se intinde Infinitul
e cărarea-n care Tympul
ţese clipa din finitul
gândului ce-i dus cu ziua
fără şea cu coama-n vânt
ce opreşte pe-o costişă
din cuvinte şi pământ
unde se iubiră plopii cu miresmele de mai
şi născură-n scorburi coduri pentru nai cântat de-un crai


s-a întâlnit întâmplarea ca niciodată şi întotdeauna
să-şi fumeze deodată ţigara

un grefier făcea însemnări de cronicar pe-un zar magic
cu o bilă rostogolită-n el

doar gândul rebel şi tembel
nu acceptă
Învierea

ba bine că nu
ar fi spus mama
la sminteala îndoielilor Învierii







Constanţa, 23 aprilie, 2011

din grădina inorogului alb

târziul s-a lăsat aşteptat de prea târziu

în seara aceea cu fotografia
mi-ai spus
aşa nu se mai poate
fă ceva cu semnele lui


din fotografie
a ieşit el
mi-a întins pensulele
aveam braţele pline de noapte
el se grăbea
a lăsat pensulele pe paletă
şi-a dat să plece


s-a oprit în prag
a scos oglinda cu taine
şi-a spus să mergem acolo
sub portativ
cu butucul lui
motiv nou
de poveste vie
dintr-o mie



cine să ştie însă că-n aniversările tale
mereu plouă cu soarele ascuns în puterea punctului
faţă de un cerc
pe care-l încearcă tangenta-ntr-un pătrat magic
cu fir de borangic
dintr-un ilic transparent
cu marele absent
lângă statuia pe care urcase iedera
ca o mantie
de alpheu
care-mi fura semnalul



din ecoul galopului
vezi calul
acolo
între copacii metaforici
din gradina inorogului alb
s-a lăsat aşteptat




Constanţa, 12 aprilie, 2010

ora măslinului sălbatec

(când petru s-a lepădat)

de câteva zile
la farul părăsit se vede-o lumină
pescăruşul rănit de la far mi-a adus floarea măslinului


pe pânza albă
cascada vuieşte
ca-n dimineaţa cocoşului
când petru s-a lepădat


după ce-am şters povestea
s-a întâmplat totul


voi arunca pietrele adunate
scoicile sparte le voi lăsa la icoană
anna va rămâne în altarul clipei
inrămată-n văzduhul ţărmului



curând voi părăsi insula
sămânţa de iederă a încolţit într-un vers
libertatea mea e libertatea ta
arcadele pontice au făcut ramuri
exoticul a deschis prima floare


în vârf
respiraţia pânzei



iau semnele-n serios
cuvintele-au cristalizat
clipa-n acum
răsturnată-n
sămânţa
lui i


constantele-s gravate
semnul mirării
în oglindă




din multele pietre
a rămas
piatra vieţii


bătăi rare ale orologiului
peste dimineaţa cu zburătoarele Tomisului


ora măslinului
sălbatec de primăvară
colţ încolţit




Constanţa, 1 aprilie, 2011