memorii topite

(insule de uitare)

în coborâre
pe serpentine
alb ceţos


din spate
huruit ameninţător
ca un j


aş opri.
vuietul din spate
alungă teama lunecării
în mare


la răscruce de vânturi
insule de uitare
sub paşi desculţi
memorii topite-n ceaţă


pe valuri legănate de hulă
în damigene de 17
anii





Constanţa, 3 ianuarie, 2012

pe urme de colind

(rădăcinile strigătului)

obosit
rătăcitorul s-a oprit
în sărbătoarea Naşterii Domnului


trec sfinţii pe scările mele
pe treptele proaspăt spălate
urme cu miros de Crăciun
urcă-n arcadele pontice
paşi desculţi


în sfârşit/s-au liniştit apele/ pe-ai mei îi simt foarte aproape/ Nicolae zice să-l iert pentru gândul de ieri/ Gina visează Crăciunul/ în cabana de la corbu/ am aşteptat liniştea asta/ în sfârşit/ fără de ce/ şi fără nici un dacă/ totul este acum/ bine primit/ pentru că este/ din punctul radical/ pe şeaua calului/ cu creta/ scrisese-o intrebare/ toate bune?/ pot fi vreodată toate bune?/ am tăcut/ m-am sfătuit cu Tine/ la rândul Tău/ ai tăcut... şi aşa mai departe/ bat ceasurile în casa Pictorului/ fiecare ceas cu măsura şi cântecul lui/ din spicul copilăriei/ holdele s-au întins în hotarele Tale


urme roşii
pe albul zăpezii
acest acum
în nod cu atunci
decembrie-n scrisori
plecate-n Voiaj
degeaba





Constanţa, 22 decembrie, 2011
(cu răni vindecate-n colind)

Strigătul

(Timişoara, 17 decembrie, 1989)

(deeel-fiiiii-nuuu...)
a strigat călăreţul Marelui Alb
ţinând umbrela lui toma
deasupra gemenilor
romulus şi remus


baricada aceasta-i făcută azi
din suflete îngemănate sufletelor de atunci
veniţi cu noi
era strigătul lor






magia acelor zile
a ţinut până la Crăciun
apoi au venit valurile



trei caise
5 mantise
patru fulgi
7 petale
şi o stea din lunga cale
fug să caute cu daruri
ieslea sfântă
peste
arcadele pontice
ale colindătorilor pelicani





nu mă crezi
vino de Bobotează
şi-ai să vezi




Constanţa, 17 decembrie, 2011
(din insula de mâine)

piatra izvorâtoare de mir

(pecete să fie)

din pâinea caldă a bucuriei
m-am hrănit
Isihie
cu trupul ei
s-a zămislit
zidire de linişte sufletească
şi dragoste frăţească
să împlinească
lucrarea ta duhovnicească

lumina din lumină
adevăr din adevărul
vieţii fără de moarte
ştiinţa cărţii
de învăţătură
întru Numele Tău
să fie

mi-ai dăruit
tainele rugăciunii inimii
şi-a minţii
în respiraţia cântecului
neîncetată atingere
de grija rodirii
în tainele firii
după cum frunza
trece lumina-n fibra copacului
aşa-n cuvântul tău am găsit
Chip şi asemănare
piatra izvorâtoare de mir

în ecou
rostogolirea
îmi aduce aminte
de zicerea ta
pecete
să fie


acum zic din zicere
cele primite
le dăruiesc
înmulţite-n minunea dintâi
până-n cea din urmă
a Învierii Tale
spre tămăduirea...
.................
cu cheile uşilor
să luăm aminte
plinirea rodirii
fericirii





Constanţa, 26 octombrie, 2011

vino la masă petre

(dacă eşti grăbit nu citi
textul ăsta te încearcă

pe verticală)



zilele astea-m văzut încă zburând rândunelele lăstunii cucii
cu lucrurile serioase nu-i bine să te joci
toate au vremea lor
jocul să-l lăsăm copiiilor
faţa 7 a zarului
căzută-n hazard
precum crăpătura scândurii din gard
minunea mirungerii şi-a (S)curgerii feluritelor nedespărţite-neamestecate
atingere apăsată-n ritmul deschiderilor încrucişate
frunzele spinului
sămânţa destinului-suspinului
culorile curcubeului
sfoara cozii zmeului
linii-trepte
portativ
cornul lunii
dilematică theoremă




vorbeau la sălcii fluturii
nişte zburătoare
ce îşi uscau aripile la soare
deschizându-le închizându-le


apoi zburau grăbiţi
să nu scape vaporul
punct- radă



pânzele albe
aşteaptă
fiecare aşteptare
mai multe căutări
şi-un singur răspuns
din acesta
o pasăre-n culoare-floare
strigăte
când se vor întoarce
va fi scuturat nucul frunzele
şi-n grădina inorogului
vor găsi bucurii şi tristeţi
fiecare după numele lor
ecoul tăcerii de-acasa


e-he-hei
cultură răsucită la gură
nu fi cu mine murătură
dă-ţi drumul cuvântului
sămânţa plină a gândului
lama ascuţită de plug
răstoarnă brazda-n adânc
termină-ţi laşităţile şi fuga
pune piciorul în pragul amar
şi-n semnul dansului
dă punct de sprijin balansului
şi-n loc de certuri şi furtişaguri
înrudeşte-n opintire
unu doi trei acum (sau niciodată)
revino tu cu salba ta
şi-n holdele de grâu şi boabă sfântă
ţine-o brâu
chimir străvechi
semn de stăpân
coroana de oţel
străbat filtrat încercuind
o picătură de absint
iubind balanţa ta solară
un iar de ieri acum e iară
nervuri din frunza de stejar
preling pe gura de pahar
hazardul e zdrobit în must
şi fierbe-n tulburel
degust
măsura strâmbătura
tura-n rocadă
semn tare



bătăi largi de pendul
credul poetul trecea-n căutarea frumuseţii dintâi
orchestra intrumentelor dezacordate
partitura Infinitului trasă prin necunoscut spre absolut



jucându-se de-a libertatea uitat robirii vorbirii fuga notelor vii măsura-n ordinea rezonanţei viaţa mării căutarea ţărmului promis vis ne-ntrerupt dedesubt miraculoase luminişuri desişuri densităţi ondulatorii fructul-sămanţa plină singularităţi complementare interioare puncte-zare ascultare-n străfulgerarea furtunii vişinii caişii prunii livada nucilor mătuşilor stejarul-ghindă amânarea uşilor întredeschise



ţi-ai adus aminte
dacă… atunci…
ţine minte
nu uita
pasărea furtunii s-a domesticit



în gândul meu s-a făcut linişte
urmele cântului s-au adunat pe vapor
dincolo de dunga albastră s-au înmulţit culorile
în prima ploaie de după secetă
au apărut fluturii







Constanţa, 30 septembrie, 2011

alexis flaşnetarul

(un pui sparge coaja)

alexis ţine papagalii într-o colivie
papagalii lui preferaţi
cei portocalii



doar remmy şi prietenul lui
cu pene sângerii
au curajul să-i tragă de mânecă pe jucători
să zică: nu-i credeţi
nici dacă şi-ar schimba culoarea
în verdele frunzei
sau dacă



...
.......
............

efect secundar din ecou
„acum sau niciodată”


aici se întâmplă ceva
sub tâmpla lipită de piatră
undeva-cândva
un pui
sparge coaja
(lui escher)


cele două scări
stau de acum nod
fiecare cod
sămânţă de viaţă
cu cântec





Constanţa, 11 septembrie, 2011

pe insula Meeea

(berzele-şi adunau puii)

tăceam în urări de bine
de ziua naşterii Născătoarei …



pe insula Meeea
îşi găsise ea
bucuria


vara era pe sfârşite
toamna-şi acorda strunele
fructele-şi înmiresmau cămaşa


deasupra norilor
cârduri de lebede pelicanii cocorii
berzele-şi adunau puii
şi multe altele
pe insula
Meeea


La multi ani, Maria!


nu stau după cuvinte
nici ele nu stau după noi
dau drumul întâmplării
spun doar să fie
şi este



dintr-o scoică pică-n cer
perla dintr-un nou mister
al noului început





Constanţa, 8 septembrie, 2011

animalele îşi băgau labele murdare în el

(seara râuleţul rămânea iarăşi singur)

râuleţul şerpuia de undeva de sus
din virginitatea junglei


din când în când
animalele îşi băgau labele murdare în el
îşi spălau botul bălos
se bălăceau
râul se tulbura
oglinda apei se încreţea se urâţea


seara râuleţul rămânea iarăşi singur
răsăritu-l găsea cu limpezimea şi frumuseţea sălbatecă din dimineaţa de ieri






(Dintr-un jurnal, Constanţa, 6 septembrie, 2011)

cabala pregătind băutura-n capul pepenelui

(cartul doi - indicatorul lambda-n asediu)

seară-dimineaţă
ziua întâi

aşteptare abstractă
artă
pietre desprinse
apariţia scării
zborul cocorului
primul personaj


rănile tomisului cicatrizate-n amiază
reticulări ascunse-n vederea nudă
spune ochiul


taci
ascultă
pierduta poveste albă


cercuri-apă
acoperiri
urmele nereidelor
plină cuta-n otrăvuri verzi
floarea roşie-n ferestră
cântecul pântecul visul
roua paşii desculţi
vămile sufletului


taina-şi îmbracă haina
pelerine treiul şaptele-n cinci uşi
regina viespilor bâzâie-n cupă
crescuse lângă
piatra piramidală
oglinda ovală
inorogul culorilor
linia bifurcată
amprenta gândului
rămăşag
stăpânire


aşa a fost să fie acum


miezul foc
meridianul locului
regula jocului


portativul motiv
scama tivului
genul dativului
poveşti scrise-n
prima escală


frust îngust vetust
ochelarii calului
secţiunea paharului (Y)
secunda-n înţelegerea piticului
călărind uriaşul
naşul


gioale foale marţipane
matroane patroane
actriţa furioasă
textul pretextul
viclenia
case spargeri frângeri plângeri


cucutaria-n cucutania croitoresei licuricilor
pălărierul furnicilor
albina musca broasca mormolocul peştele
gânduri rostogolite
scară


dimineaţa seara prânzul mânzul iapa
săpături spălături înjurături
iubiri
papagalul manechinul vinul
colivia bucuria pălăria
indicatorul lambda ridicat
rang împărătesc
clasa resturilor modulo 12
patul răvăşit
integrala curbilinie
busuiocul serii
amiaza căpşunăreselor
rochia mireselor
nechezat cal val mal bal
păpuşari mimi
frici râs isteric
babalâie
tataie mamaie
gândăcei picioruşe kafka


zicere-n izvorul nopţii
zar rotund şoptirea scrisă
rotunjimile-n pânzar
colţ barbar bizar
bazar bar zar

privirea rotirea amintirea
buza-ruptă-n cortină
cabina oglinda ovală
cala logodna matroana patroana
dulapul cheia cântecul pântecul
sufletul naşterea piatra izvorul botezul

rostogolire
clipa albastră-n ecou


Constanţa, 27 august, 2011


((PS): Vezi Matei 7, 14-16, 21-24
şi mai ales thalesieni tomitani 5, 15)

Doamne Iisuse

(cadranul solar)


Doamne

între niciodată şi întotdeauna
cărarea lunii
uneori

zilele fluviului şi apa mării
mii de izvoare şi ploi
curgeri surori




în lumina Învierii
îngerul a strigat
în pragul mileniului
aici e altarul
Tympului
din cadranul solar


când gândurile veneau rare ca picăturile de ploaie de vară
după ce ploaia s-a oprit şi cele mai norocoase au prelins pe câte o frunză mare
aveam şi eu vreme să mă recunosc în câte un gând şi să-l aşez într-un rând
pe prima treaptă de pe plaja sufletului


Iisuse





Constanţa, 21-22 august, 2011