(insule de uitare)
în coborâre
pe serpentine
alb ceţos
din spate
huruit ameninţător
ca un j
aş opri.
vuietul din spate
alungă teama lunecării
în mare
la răscruce de vânturi
insule de uitare
sub paşi desculţi
memorii topite-n ceaţă
pe valuri legănate de hulă
în damigene de 17
anii
Constanţa, 3 ianuarie, 2012
Visul este navigaţia minţii fără busolă şi fără cârmă. Fără vis, reverie, fantezie, omul e o creatură seacă, banală, măruntă; doar în meditaţie el este mare şi sufletul său – maiestuos.
RăspundețiȘtergere