"pentru cei care iau viata in serios lumea-i facuta sa fie o poezie"

marți, 11 septembrie 2012

formula secretă










o furtună de vară
cu fulgerele
oprinte-n haine de lumină


ancora-n aşteptare
între ţărmuri înalte
scoici
şi plasele pescarilor


dunga imaginară
legând lucrurile frumoase
ca-n inima unui copil


merită să încerci


sfârşit de vară
cu lumina de miere
mă prinde pe drum


norii odihnesc
în firul de iarbă
uitat semn de carte


privesc dintr-o parte
fereastra deschisă
spre plaja cu suflet


monştrii îşi dispută
insule în arhipelag






(jocul secund continuă
câţiva amici au ajuns prin alte medii virtuale
acesta este motivul pentru care le dau reperele

http://www.realitatea.net/prima-scoala-de-vara-de-medii-virtuale-din-tara--gazduita-de-ovidius_996773.html

cu imaginile care fac diferenţa şi care completează peisajul virtual cu cel real)





Constanţa, 31 august, 2012





fluierând în solz de peşte




ca un motto-n ceas de taină
iau un vers şi-l cânt cum zic
lăsând umbra înserării
să umbrească un nimic


“voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic”


şi acum
când cânt în dodii
trec prin visul de poet
fluierând în solz de peşte
pe Regina Libertăţii
o aştept
“aşezată-n tron de aur
şi domnind trei lumi rebele”
ea-mi vorbeşte dintre stele
limpezind apele mele
ce mai ieri
topeau confuzii
de pe scara cu iluzii


ce zici tu
să las să treacă
o hoţie peste treaptă
eu mai cred încă-ntr-o lume
care-şi va hrăni dreptatea
cu puterea din iubire
dintr-un vis cu
fericire



Constanţa, 31 julie, 2012
(azi ne aducem aminte)





 

călătoria pinguinului a luat sfârşit

(calul a nechezat de trei ori)


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -



aşa a fost să fie

călătoria pinguinului a luat sfârşit
din oul ocrotit şi rostogolit
a ieşit un pui
ceasul solar a rămas fără umbră
calul a nechezat de trei ori
în zori
fântânile au secat de jur împrejur
la răscruce
cete de paparude imploră ploaia
flaşnetarul cu papagal îmbie trecătorii
“între atâtea necâştigătoare
trebuie să fie unul mare”




în cuibul din nuc

pentru prima oară
din oul de turturică
a apărut un cuc
Fecioara a născut Fiul
apele fluviului
s-au limpezit în mare
curgând de acum spre izvoare
pe insula meeea e soare
lătratul câinelui te cheamă acasă
iedera a acoperit zidul alb
în uşa din mijlocul plajei
floarea roşie
fluturele
şi-o pană de cormorană



frate

ce-ai spune
ultimul cuvânt









Constanţa, 28 julie, 2012









vineri, 20 aprilie 2012

lacrima bucuriei



(geamăna insulară)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


1.


învaţă să spui de 888 de ori da
şi-o singură dată
nu
ca bornă de altceva
uşa-n spatele căreia
o altă plajă cu suflet
geamăna insulară
mişcări-n iteraţii dense
iar de ieri
acuma-i iară
cu scară


2.


din cântecul cucului
dăruiesc
umbra nucului
dintr-o seară de vară
istovitoare cucerire de insulă
viitoare peninsulă
din iubirea ei
cu ţărmul originilor
balanţa versului
nu te fă că nu auzi
adresat cititorului
cu versul
nu Te fă că nu auzi


3.


rătăcitor
caut lumea mai bună
cu 888 de da
şi-un singur nu




mă-ncercam a căutare
cu alegeri din pietriş
până-n ziua sfântă-n care
am găsit un aluniş
după gardul din nuiele
împletit din zori de zi
peste roua dimineţii
care o sorbeau drumeţii
să mai stâmpere din sete
răcorindu-se pe plete




gândurile-valurile
potolind


4.


fie gândul lăudat
că pe noi ne-a ambarcat
în voiajul însetat
trandafir cu fir întins
de aici
spre necuprins


vezi tu cuiul cel din grindă
cum se ţine-n vremea-n care
tu-n oglindă povesteai
cum ai încrustat în lemn
ziua primului tău semn


sper că acesta-i cântecul
şi-n pântecul aşteptării
visul împlinit
se lasă-n voia sorţii
iubit


plecările mele-n călătorii marginale
pe drumuri abisale
cu strângeri de frângeri
şi îngerii amintirilor
paznicii fântânilor din deşert
ţesură mărunt


fântâna micului prinţ
vie copilarie-n plină maturitate
cu înfrâgerile asumate-n propria furtună
prima din ele


5.






taci tu-n bucuria mea
adună-n visterie
obiectele spaţiului viu
în care-un fiu
oricare-ar fi el
rătăcitor sau rămas acasă
facerea de bine şi ofrandele-s alegerea lui
spre vindecarea orbului
















Constanţa, 20 aprilie, 2012

vineri, 2 martie 2012

nimfa cu 7 clepsidre


(de vorbă cu un cal)


în ziua care nu există
întrezăresc
nimfa cu 7 clepsidre
pe urmele inorogului

ieri-iarnă
mâine
primăvară

pe şevalet
pânza albă aşteaptă
când mi-am adus aminte
corapina prinsese parfum



ploi calde de vară-s la arcadele mele
prin ferestrele cartului doi
niiiii-ha-haaaaaaa



Constanţa, 29 februarie, 2012

luni, 23 ianuarie 2012

foarfeca mare de croitor

(harta cu noduri de Tymp)



nodurile iluziei stau strânse tare


lăuntrul acesta-i fără hotar

ce ingraaaaat pot să fiu
să nu mă ating de foarfeca mare de croitor
singură şi-a lăsat braţele
pe harta mărilor mele interioare
valurile lor bat scările
coborâtoare la mare adâncime


zelkanu spune:

cel rău
şi întunecat
este neprietenos
despărţitor şi cărpănos


unde-şi găseşte piatra rădăcina

acolo-şi au viaţa
trunchiul şi ramul
frunza şi floarea
şi fructul


fumătorul de pipă

m-a salutat
şi-a plecat
lăsându-mă cu moştenirea
singurătăţii mele
foarfeca mare de croitor








Constanţa, 22 ianuarie, 2012

miercuri, 11 ianuarie 2012


pe străzile vocilor noastre

(în punctul de întâlnire)




scara fără nume
se va boteza azi
bornă de paralaxă
pentru poarta mare
din zilele de iarnă ale Poetului
până-n zilele de vară
când înfloresc teii
măslinul şi macul sălbatec


trec peste
şi zic


la 17:34
în punctul de întâlnire
umbra ramurilor vestitorului
va da rădăcini pietrei unghiulare

sărbătoarea măslinului
o vom face-n amphiteatrul de piatră

cu bila albastră
cât urechile acului
şi credinţa cât boaba de muştar
pe străzile vocilor noastre
se va vedea
cum a reuşit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică

zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
porneşte o rază de curcubeu

delfinii Infinitului
s-au întâlnit
în sfârşit



Constanţa, 12 ianuarie, 2012


memorii topite


(insule de uitare)




în coborâre
pe serpentine
alb ceţos


din spate
huruit ameninţător
ca un j


aş opri.
vuietul din spate
alungă teama lunecării
în mare


la răscruce de vânturi
insule de uitare
sub paşi desculţi
memorii topite-n ceaţă


pe valuri legănate de hulă
în damigene de 17
anii





Constanţa, 3 ianuarie, 2012

joi, 29 decembrie 2011

pe urme de colind


(rădăcinile strigătului)


obosit
rătăcitorul s-a oprit
în sărbătoarea Naşterii Domnului


trec sfinţii pe scările mele
pe treptele proaspăt spălate
urme cu miros de Crăciun
urcă-n arcadele pontice
paşi desculţi


în sfârşit/s-au liniştit apele/ pe-ai mei îi simt foarte aproape/ Nicolae zice să-l iert pentru gândul de ieri/ Gina visează Crăciunul/ în cabana de la corbu/ am aşteptat liniştea asta/ în sfârşit/ fără de ce/ şi fără nici un dacă/ totul este acum/ bine primit/ pentru că este/ din punctul radical/ pe şeaua calului/ cu creta/ scrisese-o intrebare/ toate bune?/ pot fi vreodată toate bune?/ am tăcut/ m-am sfătuit cu Tine/ la rândul Tău/ ai tăcut... şi aşa mai departe/ bat ceasurile în casa Pictorului/ fiecare ceas cu măsura şi cântecul lui/ din spicul copilăriei/ holdele s-au întins în hotarele Tale



urme roşii

pe albul zăpezii
acest acum
în nod cu atunci
decembrie-n scrisori
plecate-n Voiaj
degeaba





Constanţa, 22 decembrie, 2011

(cu răni vindecate-n colind)


luni, 19 decembrie 2011

Strigătul


(Timişoara, 17 decembrie, 1989)







(deeel-fiiiii-nuuu...)
a strigat călăreţul Marelui Alb
ţinând umbrela lui toma
deasupra gemenilor
romulus şi remus


baricada aceasta-i făcută azi

din suflete îngemănate sufletelor de atunci
veniţi cu noi
era strigătul lor







magia acelor zile

a ţinut până la Crăciun
apoi au venit valurile



trei caise

5 mantise
patru fulgi
7 petale
şi o stea din lunga cale
fug să caute cu daruri
ieslea sfântă
peste
arcadele pontice
ale colindătorilor pelicani






nu mă crezi
vino de Bobotează
şi-ai să vezi




Constanţa, 17 decembrie, 2011

(din insula de mâine)




joi, 27 octombrie 2011

piatra izvorâtoare de mir



(pecete să fie)



din pâinea caldă a bucuriei
m-am hrănit
Isihie
cu trupul ei
s-a zămislit
zidire de linişte sufletească
şi dragoste frăţească
să împlinească
lucrarea ta duhovnicească

lumina din lumină

adevăr din adevărul
vieţii fără de moarte
ştiinţa cărţii
de învăţătură
întru Numele Tău
să fie

mi-ai dăruit

tainele rugăciunii inimii
şi-a minţii
în respiraţia cântecului
neîncetată atingere
de grija rodirii
în tainele firii
după cum frunza
trece lumina-n fibra copacului
aşa-n cuvântul tău am găsit
Chip şi asemănare
piatra izvorâtoare de mir

în ecou

rostogolirea
îmi aduce aminte
de zicerea ta
pecete
să fie


acum zic din zicere

cele primite
le dăruiesc
înmulţite-n minunea dintâi
până-n cea din urmă
a Învierii Tale
spre tămăduirea...
.................
cu cheile uşilor
să luăm aminte
plinirea rodirii
fericirii





Constanţa, 26 octombrie, 2011

vineri, 30 septembrie 2011

vino la masă petre


(dacă eşti grăbit nu citi
textul ăsta te încearcă

pe verticală)



zilele astea-m văzut încă zburând rândunelele lăstunii cucii
cu lucrurile serioase nu-i bine să te joci
toate au vremea lor
jocul să-l lăsăm copiiilor
faţa 7 a zarului
căzută-n hazard
precum crăpătura scândurii din gard
minunea mirungerii şi-a (S)curgerii feluritelor nedespărţite-neamestecate
atingere apăsată-n ritmul deschiderilor încrucişate
frunzele spinului
sămânţa destinului-suspinului
culorile curcubeului
sfoara cozii zmeului
linii-trepte
portativ
cornul lunii
dilematică theoremă




vorbeau la sălcii fluturii
nişte zburătoare
ce îşi uscau aripile la soare
deschizându-le închizându-le


apoi zburau grăbiţi
să nu scape vaporul
punct- radă



pânzele albe
aşteaptă
fiecare aşteptare
mai multe căutări
şi-un singur răspuns
din acesta
o pasăre-n culoare-floare
strigăte
când se vor întoarce
va fi scuturat nucul frunzele
şi-n grădina inorogului
vor găsi bucurii şi tristeţi
fiecare după numele lor
ecoul tăcerii de-acasa


e-he-hei
cultură răsucită la gură
nu fi cu mine murătură
dă-ţi drumul cuvântului
sămânţa plină a gândului
lama ascuţită de plug
răstoarnă brazda-n adânc
termină-ţi laşităţile şi fuga
pune piciorul în pragul amar
şi-n semnul dansului
dă punct de sprijin balansului
şi-n loc de certuri şi furtişaguri
înrudeşte-n opintire
unu doi trei acum (sau niciodată)
revino tu cu salba ta
şi-n holdele de grâu şi boabă sfântă
ţine-o brâu
chimir străvechi
semn de stăpân
coroana de oţel
străbat filtrat încercuind
o picătură de absint
iubind balanţa ta solară
un iar de ieri acum e iară
nervuri din frunza de stejar
preling pe gura de pahar
hazardul e zdrobit în must
şi fierbe-n tulburel
degust
măsura strâmbătura
tura-n rocadă
semn tare



bătăi largi de pendul
credul poetul trecea-n căutarea frumuseţii dintâi
orchestra intrumentelor dezacordate
partitura Infinitului trasă prin necunoscut spre absolut



jucându-se de-a libertatea uitat robirii vorbirii fuga notelor vii măsura-n ordinea rezonanţei viaţa mării căutarea ţărmului promis vis ne-ntrerupt dedesubt miraculoase luminişuri desişuri densităţi ondulatorii fructul-sămanţa plină singularităţi complementare interioare puncte-zare ascultare-n străfulgerarea furtunii vişinii caişii prunii livada nucilor mătuşilor stejarul-ghindă amânarea uşilor întredeschise



ţi-ai adus aminte
dacă… atunci…
ţine minte
nu uita
pasărea furtunii s-a domesticit



în gândul meu s-a făcut linişte
urmele cântului s-au adunat pe vapor
dincolo de dunga albastră s-au înmulţit culorile
în prima ploaie de după secetă
au apărut fluturii







Constanţa, 30 septembrie, 2011

duminică, 11 septembrie 2011

alexis flaşnetarul


(un pui sparge coaja)




alexis ţine papagalii într-o colivie
papagalii lui preferaţi
cei portocalii



doar remmy şi prietenul lui

cu pene sângerii
au curajul să-i tragă de mânecă pe jucători
să zică: nu-i credeţi
nici dacă şi-ar schimba culoarea
în verdele frunzei
sau dacă



...

.......
............

efect secundar din ecou

„acum sau niciodată”


aici se întâmplă ceva

sub tâmpla lipită de piatră
undeva-cândva
un pui
sparge coaja
(lui escher)


cele două scări

stau de acum nod
fiecare cod
sămânţă de viaţă
cu cântec





Constanţa, 11 septembrie, 2011


sâmbătă, 10 septembrie 2011

pe insula Meeea



(berzele-şi adunau puii)






tăceam în urări de bine

de ziua naşterii Născătoarei …



pe insula Meeea

îşi găsise ea
bucuria


vara era pe sfârşite

toamna-şi acorda strunele
fructele-şi înmiresmau cămaşa


deasupra norilor

cârduri de lebede pelicanii cocorii
berzele-şi adunau puii
şi multe altele
pe insula
Meeea


La multi ani, Maria!



nu stau după cuvinte

nici ele nu stau după noi
dau drumul întâmplării
spun doar să fie
şi este



dintr-o scoică pică-n cer

perla dintr-un nou mister
al noului început





Constanţa, 8 septembrie, 2011



animalele îşi băgau labele murdare în el



(seara râuleţul rămânea iarăşi singur)



râuleţul şerpuia de undeva de sus
din virginitatea junglei


din când în când
animalele îşi băgau labele murdare în el
îşi spălau botul bălos
se bălăceau
râul se tulbura
oglinda apei se încreţea se urâţea


seara râuleţul rămânea iarăşi singur
răsăritu-l găsea cu limpezimea şi frumuseţea sălbatecă din dimineaţa de ieri






(Dintr-un jurnal, Constanţa, 6 septembrie, 2011)


cabala pregătind băutura-n capul pepenelui


(cartul doi - indicatorul lambda-n asediu)



seară-dimineaţă
ziua întâi

aşteptare abstractă

artă
pietre desprinse
apariţia scării
zborul cocorului
primul personaj


rănile tomisului cicatrizate-n amiază

reticulări ascunse-n vederea nudă
spune ochiul


taci

ascultă
pierduta poveste albă


cercuri-apă

acoperiri
urmele nereidelor
plină cuta-n otrăvuri verzi
floarea roşie-n ferestră
cântecul pântecul visul
roua paşii desculţi
vămile sufletului


taina-şi îmbracă haina

pelerine treiul şaptele-n cinci uşi
regina viespilor bâzâie-n cupă
crescuse lângă
piatra piramidală
oglinda ovală
inorogul culorilor
linia bifurcată
amprenta gândului
rămăşag
stăpânire


aşa a fost să fie acum



miezul foc

meridianul locului
regula jocului


portativul motiv

scama tivului
genul dativului
poveşti scrise-n
prima escală


frust îngust vetust

ochelarii calului
secţiunea paharului (Y)
secunda-n înţelegerea piticului
călărind uriaşul
naşul


gioale foale marţipane

matroane patroane
actriţa furioasă
textul pretextul
viclenia
case spargeri frângeri plângeri


cucutaria-n cucutania croitoresei licuricilor

pălărierul furnicilor
albina musca broasca mormolocul peştele
gânduri rostogolite
scară


dimineaţa seara prânzul mânzul iapa

săpături spălături înjurături
iubiri
papagalul manechinul vinul
colivia bucuria pălăria
indicatorul lambda ridicat
rang împărătesc
clasa resturilor modulo 12
patul răvăşit
integrala curbilinie
busuiocul serii
amiaza căpşunăreselor
rochia mireselor
nechezat cal val mal bal
păpuşari mimi
frici râs isteric
babalâie
tataie mamaie
gândăcei picioruşe kafka


zicere-n izvorul nopţii

zar rotund şoptirea scrisă
rotunjimile-n pânzar
colţ barbar bizar
bazar bar zar

privirea rotirea amintirea

buza-ruptă-n cortină
cabina oglinda ovală
cala logodna matroana patroana
dulapul cheia cântecul pântecul
sufletul naşterea piatra izvorul botezul

rostogolire

clipa albastră-n ecou


Constanţa, 27 august, 2011



((PS): Vezi Matei 7, 14-16, 21-24

şi mai ales thalesieni tomitani 5, 15)



Doamne Iisuse



(cadranul solar)



Doamne

între niciodată şi întotdeauna
cărarea lunii
uneori

zilele fluviului şi apa mării
mii de izvoare şi ploi
curgeri surori




în lumina Învierii
îngerul a strigat
în pragul mileniului
aici e altarul
Tympului
din cadranul solar


când gândurile veneau rare ca picăturile de ploaie de vară
după ce ploaia s-a oprit şi cele mai norocoase au prelins pe câte o frunză mare
aveam şi eu vreme să mă recunosc în câte un gând şi să-l aşez într-un rând
pe prima treaptă de pe plaja sufletului


Iisuse





Constanţa, 21-22 august, 2011

miercuri, 17 august 2011

toamna, ca şi ploile, vine de la histria


(ziduri surpate - de George Paşa şi Ioan-Mircea Popovici








graţiile s-au desprins de muze
dansând printre trestii
în ochiuri de apă

valuri trec pe dinăuntru

deasupra un peşte îşi caută aripile





încep să-mi aduc aminte de unde vin
starea aceasta şi sarea mării
vin să dea gust gestului necuprins

întind braţele spre soarele arzător

în poarta mare şi pietrele au glas
istoria se-ntoarce în clipa de-acum





mă aşez gânditor
şopârlă cuminte pe trepte
liniştea se strecoară printre buruieni
urcă pe frunze de măslin sălbatic

la ieşire

histrioţii petrec zilele cetăţii

pe margine

două histrioane şi-un câine

despre firul de iarbă

starea mea de ape
nu poate spune mai mult

graţiile s-au desprins de muze

dansând printre trestii
în ochiuri de apă

*



12:21
din haina lui unu
un azi dintr-un ieri
cu amânări şi tăceri
şi-un mâine
cu-o taină din carte

între ele

proorocirea luminii

aici

la tomis
toamna, ca şi ploile,
vine de la histria





iedera a împăienjenit
ziduri surpate
ferestre deşelate de lumină
la casa de pe plajă

sub arcade

o laviţă de răchită
şi ea
iluzia despletită

dă-mi, domnule, un leu

eu ştiu să-l beu
cu sorbituri mici
de nectar
şi de n-ai mărunt
găsim rest
o lecţie de acrobaţie
într-o beţie

*



ia din dunga albastră un punct
vezi ce şi cum
în punctul de foc

ţipătul pescăruşului

într-un nod
oul-acord
din tainele verii

acum e-n acelaşi atunci

nodurile se-ntâlnesc pe scară
amurgul îşi aşterne răsăritul

pe stradela vântului

doar urmele gândului
dintr-un cerc de apă

*

poate mâine
când este ziua noastră norocoasă
dăm o săgeată
spre nori
şi-o să plouă iar
arşiţa se va mai potoli

după ce iedera a împăienjenit zidurile

au venit ploile
să şteargă urmele verii





stai puţin
nu te arunca-n bătaia vântului
noi nu ne rupem după fărâmituri de adevăr
adevărul este acolo unde
pe scara dublă
ajungi la crenelurile turnului
de unde se vede
totul deodată


în fiecare picătură de rouă-i un mărgăritar

şi-un sistem solar





rod de toamnă
sub ramurile gutuiului
floarea roşie










Satul Morii, (Puchenii Mari), 14.08.11; 13:09:10
cu ecou din
Constaţa, 16.08.11; 17:34:01
Postat, 17.08.11; 12:21:01