lacrima bucuriei

(geamăna insulară)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

1.


învaţă să spui de 888 de ori da
şi-o singură dată
nu
ca bornă de altceva
uşa-n spatele căreia
o altă plajă cu suflet
geamăna insulară
mişcări-n iteraţii dense
iar de ieri
acuma-i iară
cu scară


2.


din cântecul cucului
dăruiesc
umbra nucului
dintr-o seară de vară
istovitoare cucerire de insulă
viitoare peninsulă
din iubirea ei
cu ţărmul originilor
balanţa versului
nu te fă că nu auzi
adresat cititorului
cu versul
nu Te fă că nu auzi


3.


rătăcitor
caut lumea mai bună
cu 888 de da
şi-un singur nu




mă-ncercam a căutare
cu alegeri din pietriş
până-n ziua sfântă-n care
am găsit un aluniş
după gardul din nuiele
împletit din zori de zi
peste roua dimineţii
care o sorbeau drumeţii
să mai stâmpere din sete
răcorindu-se pe plete




gândurile-valurile
potolind


4.


fie gândul lăudat
că pe noi ne-a ambarcat
în voiajul însetat
trandafir cu fir întins
de aici
spre necuprins


vezi tu cuiul cel din grindă
cum se ţine-n vremea-n care
tu-n oglindă povesteai
cum ai încrustat în lemn
ziua primului tău semn


sper că acesta-i cântecul
şi-n pântecul aşteptării
visul împlinit
se lasă-n voia sorţii
iubit


plecările mele-n călătorii marginale
pe drumuri abisale
cu strângeri de frângeri
şi îngerii amintirilor
paznicii fântânilor din deşert
ţesură mărunt


fântâna micului prinţ
vie copilarie-n plină maturitate
cu înfrâgerile asumate-n propria furtună
prima din ele


5.






taci tu-n bucuria mea
adună-n visterie
obiectele spaţiului viu
în care-un fiu
oricare-ar fi el
rătăcitor sau rămas acasă
facerea de bine şi ofrandele-s alegerea lui
spre vindecarea orbului
















Constanţa, 20 aprilie, 2012

nimfa cu 7 clepsidre

(de vorbă cu un cal)

în ziua care nu există

întrezăresc

nimfa cu 7 clepsidre

pe urmele inorogului

ieri-iarnă

mâine

primăvară

pe şevalet

pânza albă aşteaptă

când mi-am adus aminte

corapina prinsese parfum

ploi calde de vară-s la arcadele mele

prin ferestrele cartului doi

niiiii-ha-haaaaaaa

Constanţa, 29 februarie, 2012

foarfeca mare de croitor

(harta cu noduri de Tymp)

nodurile iluziei stau strânse tare


lăuntrul acesta-i fără hotar
ce ingraaaaat pot să fiu
să nu mă ating de foarfeca mare de croitor
singură şi-a lăsat braţele
pe harta mărilor mele interioare
valurile lor bat scările
coborâtoare la mare adâncime


zelkanu spune:
cel rău
şi întunecat
este neprietenos
despărţitor şi cărpănos


unde-şi găseşte piatra rădăcina
acolo-şi au viaţa
trunchiul şi ramul
frunza şi floarea
şi fructul


fumătorul de pipă
m-a salutat
şi-a plecat
lăsându-mă cu moştenirea
singurătăţii mele
foarfeca mare de croitor







Constanţa, 22 ianuarie, 2012

pe străzile vocilor noastre

(în punctul de întâlnire)

scara fără nume
se va boteza azi
bornă de paralaxă
pentru poarta mare
din zilele de iarnă ale Poetului
până-n zilele de vară
când înfloresc teii
măslinul şi macul sălbatec


trec peste
şi zic


la 17:34
în punctul de întâlnire
umbra ramurilor vestitorului
va da rădăcini pietrei unghiulare

sărbătoarea măslinului
o vom face-n amphiteatrul de piatră

cu bila albastră
cât urechile acului
şi credinţa cât boaba de muştar
pe străzile vocilor noastre
se va vedea
cum a reuşit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică

zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
porneşte o rază de curcubeu

delfinii Infinitului
s-au întâlnit
în sfârşit



Constanţa, 12 ianuarie, 2012

memorii topite

(insule de uitare)

în coborâre
pe serpentine
alb ceţos


din spate
huruit ameninţător
ca un j


aş opri.
vuietul din spate
alungă teama lunecării
în mare


la răscruce de vânturi
insule de uitare
sub paşi desculţi
memorii topite-n ceaţă


pe valuri legănate de hulă
în damigene de 17
anii





Constanţa, 3 ianuarie, 2012

pe urme de colind

(rădăcinile strigătului)

obosit
rătăcitorul s-a oprit
în sărbătoarea Naşterii Domnului


trec sfinţii pe scările mele
pe treptele proaspăt spălate
urme cu miros de Crăciun
urcă-n arcadele pontice
paşi desculţi


în sfârşit/s-au liniştit apele/ pe-ai mei îi simt foarte aproape/ Nicolae zice să-l iert pentru gândul de ieri/ Gina visează Crăciunul/ în cabana de la corbu/ am aşteptat liniştea asta/ în sfârşit/ fără de ce/ şi fără nici un dacă/ totul este acum/ bine primit/ pentru că este/ din punctul radical/ pe şeaua calului/ cu creta/ scrisese-o intrebare/ toate bune?/ pot fi vreodată toate bune?/ am tăcut/ m-am sfătuit cu Tine/ la rândul Tău/ ai tăcut... şi aşa mai departe/ bat ceasurile în casa Pictorului/ fiecare ceas cu măsura şi cântecul lui/ din spicul copilăriei/ holdele s-au întins în hotarele Tale


urme roşii
pe albul zăpezii
acest acum
în nod cu atunci
decembrie-n scrisori
plecate-n Voiaj
degeaba





Constanţa, 22 decembrie, 2011
(cu răni vindecate-n colind)

Strigătul

(Timişoara, 17 decembrie, 1989)

(deeel-fiiiii-nuuu...)
a strigat călăreţul Marelui Alb
ţinând umbrela lui toma
deasupra gemenilor
romulus şi remus


baricada aceasta-i făcută azi
din suflete îngemănate sufletelor de atunci
veniţi cu noi
era strigătul lor






magia acelor zile
a ţinut până la Crăciun
apoi au venit valurile



trei caise
5 mantise
patru fulgi
7 petale
şi o stea din lunga cale
fug să caute cu daruri
ieslea sfântă
peste
arcadele pontice
ale colindătorilor pelicani





nu mă crezi
vino de Bobotează
şi-ai să vezi




Constanţa, 17 decembrie, 2011
(din insula de mâine)

piatra izvorâtoare de mir

(pecete să fie)

din pâinea caldă a bucuriei
m-am hrănit
Isihie
cu trupul ei
s-a zămislit
zidire de linişte sufletească
şi dragoste frăţească
să împlinească
lucrarea ta duhovnicească

lumina din lumină
adevăr din adevărul
vieţii fără de moarte
ştiinţa cărţii
de învăţătură
întru Numele Tău
să fie

mi-ai dăruit
tainele rugăciunii inimii
şi-a minţii
în respiraţia cântecului
neîncetată atingere
de grija rodirii
în tainele firii
după cum frunza
trece lumina-n fibra copacului
aşa-n cuvântul tău am găsit
Chip şi asemănare
piatra izvorâtoare de mir

în ecou
rostogolirea
îmi aduce aminte
de zicerea ta
pecete
să fie


acum zic din zicere
cele primite
le dăruiesc
înmulţite-n minunea dintâi
până-n cea din urmă
a Învierii Tale
spre tămăduirea...
.................
cu cheile uşilor
să luăm aminte
plinirea rodirii
fericirii





Constanţa, 26 octombrie, 2011

vino la masă petre

(dacă eşti grăbit nu citi
textul ăsta te încearcă

pe verticală)



zilele astea-m văzut încă zburând rândunelele lăstunii cucii
cu lucrurile serioase nu-i bine să te joci
toate au vremea lor
jocul să-l lăsăm copiiilor
faţa 7 a zarului
căzută-n hazard
precum crăpătura scândurii din gard
minunea mirungerii şi-a (S)curgerii feluritelor nedespărţite-neamestecate
atingere apăsată-n ritmul deschiderilor încrucişate
frunzele spinului
sămânţa destinului-suspinului
culorile curcubeului
sfoara cozii zmeului
linii-trepte
portativ
cornul lunii
dilematică theoremă




vorbeau la sălcii fluturii
nişte zburătoare
ce îşi uscau aripile la soare
deschizându-le închizându-le


apoi zburau grăbiţi
să nu scape vaporul
punct- radă



pânzele albe
aşteaptă
fiecare aşteptare
mai multe căutări
şi-un singur răspuns
din acesta
o pasăre-n culoare-floare
strigăte
când se vor întoarce
va fi scuturat nucul frunzele
şi-n grădina inorogului
vor găsi bucurii şi tristeţi
fiecare după numele lor
ecoul tăcerii de-acasa


e-he-hei
cultură răsucită la gură
nu fi cu mine murătură
dă-ţi drumul cuvântului
sămânţa plină a gândului
lama ascuţită de plug
răstoarnă brazda-n adânc
termină-ţi laşităţile şi fuga
pune piciorul în pragul amar
şi-n semnul dansului
dă punct de sprijin balansului
şi-n loc de certuri şi furtişaguri
înrudeşte-n opintire
unu doi trei acum (sau niciodată)
revino tu cu salba ta
şi-n holdele de grâu şi boabă sfântă
ţine-o brâu
chimir străvechi
semn de stăpân
coroana de oţel
străbat filtrat încercuind
o picătură de absint
iubind balanţa ta solară
un iar de ieri acum e iară
nervuri din frunza de stejar
preling pe gura de pahar
hazardul e zdrobit în must
şi fierbe-n tulburel
degust
măsura strâmbătura
tura-n rocadă
semn tare



bătăi largi de pendul
credul poetul trecea-n căutarea frumuseţii dintâi
orchestra intrumentelor dezacordate
partitura Infinitului trasă prin necunoscut spre absolut



jucându-se de-a libertatea uitat robirii vorbirii fuga notelor vii măsura-n ordinea rezonanţei viaţa mării căutarea ţărmului promis vis ne-ntrerupt dedesubt miraculoase luminişuri desişuri densităţi ondulatorii fructul-sămanţa plină singularităţi complementare interioare puncte-zare ascultare-n străfulgerarea furtunii vişinii caişii prunii livada nucilor mătuşilor stejarul-ghindă amânarea uşilor întredeschise



ţi-ai adus aminte
dacă… atunci…
ţine minte
nu uita
pasărea furtunii s-a domesticit



în gândul meu s-a făcut linişte
urmele cântului s-au adunat pe vapor
dincolo de dunga albastră s-au înmulţit culorile
în prima ploaie de după secetă
au apărut fluturii







Constanţa, 30 septembrie, 2011

alexis flaşnetarul

(un pui sparge coaja)

alexis ţine papagalii într-o colivie
papagalii lui preferaţi
cei portocalii



doar remmy şi prietenul lui
cu pene sângerii
au curajul să-i tragă de mânecă pe jucători
să zică: nu-i credeţi
nici dacă şi-ar schimba culoarea
în verdele frunzei
sau dacă



...
.......
............

efect secundar din ecou
„acum sau niciodată”


aici se întâmplă ceva
sub tâmpla lipită de piatră
undeva-cândva
un pui
sparge coaja
(lui escher)


cele două scări
stau de acum nod
fiecare cod
sămânţă de viaţă
cu cântec





Constanţa, 11 septembrie, 2011