trei

(motivul pajului)

trei gemene ţineau atuncea
să nu te cert pentru minciuni
dar ai plecat să-ţi bei tăcerea
născând în mine trei minuni

un prag de da
făcea ocolul
prin curba marii integrale
dar tu ziceai că nu-i momentul
să te împarţi în griji banale
să rânduieşti în pravili conul
trecând în fulger apa-norul
să noruieşti să nămoleşti
şi-n amânare să trăieşti
precum un vultur ţine zborul
o zi şi-o noapte rodadorul

peste marea pământului
urmele gândului
pe scara-scenă
a vieţii

la castelul în care m-am trezit
marele paj
într-un garaj
lucra taximetrist un pitic
care înainte de-a ajunge aici
fusese nostrom
pe Neptun

acesta-i miezul din sămânţa
de care tu spuneai cândva
că-i din săgeata unei urme
pe scena-n care undeva
arcade pontice făcură
şi iedera urca-n copac
cu vrednicia ei de umbră
şi cu un cântec de sabak



Constanţa, 17 mai, 2011

integrala destinului

(cei care-au vâslit)



zburăm amândoi
lovindu-ne de cerul de mai
şi cornul de lună


în marea pământului
urmele gândului
pe scara-scenă
a vieţii


sunt multe de spus şi de povestit
ce-ar fi, însă,
să spunem mai puţin
şi să facem mai mult?!


şi aici, la facere,
să fim mai percutanţi
să punem mai mult suflet
să fim mai inimoşi şi mai curajoşi
să nu ne temem de şerpişorii veninoşi
să ne aducem aminte că şi veninul lor este bun la ceva


zilele astea mă voi întâlni
cu unul din Bătrânii
la care voi ucenici


de amphiteatrul de piatră
de acum până pe 3 iunie
se vor ocupa ei
afişul va fi
integrala destinului
între vocaţia prieteniei pe scara fără nume
şi prietenia în opera a-micului A-mare


cei care-au trecut prin piramidă
ştiu cât au vâslit...




Constanţa, 10 mai, 2011

unde se iubiră plopii

(se intinde Infinitul)

fac un nod pentru trăire dintr-un singur vers şi-o apă
ca să ai cărare bună cu iubire şi agapă
unde Tu treceai poveste între vise şi păreri
care ne va ţine-n casa
ridicată-n şapte seri

de aici
din locu-n care
se intinde Infinitul
e cărarea-n care Tympul
ţese clipa din finitul
gândului ce-i dus cu ziua
fără şea cu coama-n vânt
ce opreşte pe-o costişă
din cuvinte şi pământ
unde se iubiră plopii cu miresmele de mai
şi născură-n scorburi coduri pentru nai cântat de-un crai


s-a întâlnit întâmplarea ca niciodată şi întotdeauna
să-şi fumeze deodată ţigara

un grefier făcea însemnări de cronicar pe-un zar magic
cu o bilă rostogolită-n el

doar gândul rebel şi tembel
nu acceptă
Învierea

ba bine că nu
ar fi spus mama
la sminteala îndoielilor Învierii







Constanţa, 23 aprilie, 2011

din grădina inorogului alb

târziul s-a lăsat aşteptat de prea târziu

în seara aceea cu fotografia
mi-ai spus
aşa nu se mai poate
fă ceva cu semnele lui


din fotografie
a ieşit el
mi-a întins pensulele
aveam braţele pline de noapte
el se grăbea
a lăsat pensulele pe paletă
şi-a dat să plece


s-a oprit în prag
a scos oglinda cu taine
şi-a spus să mergem acolo
sub portativ
cu butucul lui
motiv nou
de poveste vie
dintr-o mie



cine să ştie însă că-n aniversările tale
mereu plouă cu soarele ascuns în puterea punctului
faţă de un cerc
pe care-l încearcă tangenta-ntr-un pătrat magic
cu fir de borangic
dintr-un ilic transparent
cu marele absent
lângă statuia pe care urcase iedera
ca o mantie
de alpheu
care-mi fura semnalul



din ecoul galopului
vezi calul
acolo
între copacii metaforici
din gradina inorogului alb
s-a lăsat aşteptat




Constanţa, 12 aprilie, 2010

ora măslinului sălbatec

(când petru s-a lepădat)

de câteva zile
la farul părăsit se vede-o lumină
pescăruşul rănit de la far mi-a adus floarea măslinului


pe pânza albă
cascada vuieşte
ca-n dimineaţa cocoşului
când petru s-a lepădat


după ce-am şters povestea
s-a întâmplat totul


voi arunca pietrele adunate
scoicile sparte le voi lăsa la icoană
anna va rămâne în altarul clipei
inrămată-n văzduhul ţărmului



curând voi părăsi insula
sămânţa de iederă a încolţit într-un vers
libertatea mea e libertatea ta
arcadele pontice au făcut ramuri
exoticul a deschis prima floare


în vârf
respiraţia pânzei



iau semnele-n serios
cuvintele-au cristalizat
clipa-n acum
răsturnată-n
sămânţa
lui i


constantele-s gravate
semnul mirării
în oglindă




din multele pietre
a rămas
piatra vieţii


bătăi rare ale orologiului
peste dimineaţa cu zburătoarele Tomisului


ora măslinului
sălbatec de primăvară
colţ încolţit




Constanţa, 1 aprilie, 2011

o pasăre cântă

(în pânzele albe)


preţ de-o ţigară
prima de azi
ultima de ieri


undeva
în noapte
o pasăre cântă
într-o colivie


să fie cântecul ei
precum floarea de cactus?


duios
ultimul val
se umple de tăcere


vântul de primăvară
în pânzele albe
ca un nebun
acum






Constanţa, 28 martie, 2011
(acelaşi acum, puntea vaporului
din trupul lui i)

ochiul năvodului

(acum)

e soare
pentru cel care crede
reuşita-i dintr-o integrală curbilinie
care nu depinde de drum
coordonatele nodului mr(8, 34)
răscrucea din care se vede totul
ochiul năvodului
trăieşte-n nodurile lui
ochiul peştelui
peste tot
acum


de unde se văd urechile acului
prin care-i mai degrabă a trece camilei
acum

din povestea albă
a mai ramas un pic de albastru
cu care desenez portativului scara
...
........
................
........................
..............................




Constanţa, 28 martie, 2011
(despre atunci când desenam portativului...)

Cafeaua de la Far

pe când

se adunau ele-ntr-o

sticlă cu şurub

şi cafelele se beau cu meşteşug

la fereastra deschisă

spre plaja cu suflet

o familie de turturele-şi

făcuseră casă împletită

din suflet-culoare şi

cântare de sărbătoare

şi se întâmplase

în ziua aceea

să fie loc de

Buna-Vestire